3

Cere şi ţi se va da!

– Ok, hai să ne înțelegem, ca să nu rămânem neînțeleși! aud în spatele meu. El tace( cred eu pentru a nu prelungi o discuție inutilă sau pentru a nu o agrava). Ea nu bate în retragere. Unde ai mai văzut o furtună dezlănțuită care să dureze un minut? Tot nu întorc

0

Așa că… plâng. Și știu că cerul ştie.

Și plâng, plâng din drag, din iubire. Plâng de sub pătura unor emoții amestecate. Plâng de prea mult, de prea intens, de prea viu. Plâng pentru că nu știu, altfel, cum să-mi arăt recunoștința. Îmi curg pe obraji lacrimi de iubire. Nici nu știu ce gust au. Le-am șters cu palmele. Plâng.

0

Legături puternice

Adie vântul. Nici el nu e dumirit de ce şi încotro. Când o ia spre vale, haiduceşte, când se râzgândeşte brusc şi se întoarce spre dealurile cu vii, de parcă cineva l-ar goni cum goneşte o cloşcă furioasă un pui galben, de raţă. E linişte în sat şi e bună liniştea asta.

2

Cu fasolea înainte, că cică-i ziua „enternaţeonală” a fericirii!

Băi, frate,  când se află omu’, adică pământeanu’, într-un impas major din care nu mai știe cum sa izbândească(oho, și câte se întâmplă într-o viață!) ar fi în stare să mănânce și rahat de urs tras la tigaie în ulei de parafina, pe pat de dude verzi și cozi de cireșe amare,

0

E o altă zi…

O gara veche, un gard cojit, pe-alocuri gri. Tăcut. Frumos odată. Trei trandafiri pitici, înghesuiți printre uluci, își trăiesc zilele îmbujorați, strălucind în răsărit. Sub roua dimineții pare că înfloresc. Nu fac nimic. Sunt treji și vii. Și mulțumiți. E șapte fără un sfert. Ne spune ceasul din peretele de cărămidă. Acesta-i

2

Cine citeşte o carte, joacă mai puţine… şi creşte „aichiu-ul” României

  De două săptămâni Mirel e secretar de primărie. E mândru ca o floare-n parc. Muşcată. Roşu- burgund. De când e secretar, vin rudele pe rand să-i facă poze şi să-i ceară câte un favor. Numai mumă-sa, Florica, îi aduce fasole în olicică de pământ. Bio. Mirel citeşte o petiţie. 11 pagini.

0

Şi scriu cu litere albe…cerul

Inchid ochii şi ascult pescaruşii. Mă întreb mereu ce caută printre blocuri. Oare nu au nevoie de un ţărm? De-un val? De-un soare scăpătat în mijlocul apei? Uneori le urmăresc aripile întinse larg cu care taie aerul. Graţios. Netemător. Cred că întâlnesc mai mulţi nori zâmbitori, decât întâlnesc eu, pe pământ, chipuri

0

Coana mare şi bulgareala

  E ger. Se frânge cerul în milioane de steluțe poleite, una mai frumoasă ca alta. Cade pe te miri unde. Parcă se bat cu perne îngerii de sus. De bucurie sau poate… plictiseală. Pe drum e pace. E o liniște deasă, ca în copilărie. Miroase gerul de-ți mută mintea-n inimă și-ți

5

Să ştii că îmi lipseşti…

  Să ştii că îmi lipseseşti, măiţă, deşi spunându-ţi doar atât, e prea puţin. Mi se zbate dorul în piept precum un porumbel lovit în zbor. Căzut în neputinţă, pe pământ.  Stau jos şi plâng. Cred, în naivitatea-mi, că lacrimile pot curăţa şi vindeca o rană. Sunt un copil. De-aş fi îndeajuns

2

Clipa face diferența. Anii sunt doar ani. Așa cum timpul este doar timp.

  Sărbători fericite! Nu, sărbătorile nu pot fi fericite. O zi este doar o zi, așa cum timpul este doar timp. Oamenii, însă, pot fi fericiți. Fericiții nu urăsc. Nu invidiază. Fericiții văd frumosul, empatizează. Ajută. Cum poți ajuta dacă ești trist, nefericit? Nu te poți ajuta nici pe tine.  Oamenii sunt