Alte ganduri… Archive

0

Așa că… plâng. Și știu că cerul ştie.

Și plâng, plâng din drag, din iubire. Plâng de sub pătura unor emoții amestecate. Plâng de prea mult, de prea intens, de prea viu. Plâng pentru că nu știu, altfel, cum să-mi arăt recunoștința. Îmi curg pe obraji lacrimi de iubire. Nici nu știu ce gust au. Le-am șters cu palmele. Plâng.

5

Să ştii că îmi lipseşti…

  Să ştii că îmi lipseseşti, măiţă, deşi spunându-ţi doar atât, e prea puţin. Mi se zbate dorul în piept precum un porumbel lovit în zbor. Căzut în neputinţă, pe pământ.  Stau jos şi plâng. Cred, în naivitatea-mi, că lacrimile pot curăţa şi vindeca o rană. Sunt un copil. De-aş fi îndeajuns

0

Te-aș fi iubit pentru încă zece vieți sau poate…o eternitate

  Se strecura ziua prin poarta cerului, ușor întredeschisă. Probabil uitată de sfântul Petru. Toată noaptea a bătut vântul. Afară. În mine bate de multă vreme. De după perdeaua zâmbetului, nu prea se vede. Și nici nu trebuie. A bătut atât de tare, încât îmi era frică să nu doboare unicul astru

0

Secretul nu e afară! E în fiecare.

Azi o să vă povestesc despre iubire. Și Dumnezeu. Care-i totuna. Și despre străluciri. Sau…culorile iubirii. Ce culoare are iubirea? Orice culoare în care soarele strălucește lejer. Și încape tot fără să-i pârâie razele. Când strălucește soarele în culoarea iubirii, pare că i se aude strălucirea. Lic-lic! Doar mintea tace. E singurul

0

Daţi Lumea mai încet! Vreau să-mi aud sufletul!

Călători prin timp ne autodenumim când trei sferturi din drumul prin viaţă s-a scurs. Cu tinereţea ce-ţi flutură prin plete, totul e posibil. Ai timp la senectute să pui sacul jos. Dar senectutea nu-ţi bate la uşă cu bilet săptămânal pentru curse în Cipru, Grecia, Hawaii. Şi nici cu un cupon pe

5

Sunt cea mai fericită persoană tristă

Da, am devenit un popor trist. Şi, nu, ne-am născut aşa. Eram veseli, cândva, în leagănul primei civilizaţii. Acum suntem ciujdiţi, obosiţi, bolnavi, trişti… cu priviri stinse înfipte în praful străzilor. Nu se mai vede cerul . Ne-au murit luceferii. Va muri şi soarele? Românii de acasă sunt plini de boli, durere

0

Să-ți fie viața primăvară!

  Primăvară, pentru că la granița ei te-ai născut. Primăvară… pentru că tot ce amorțește sora- iarnă, primăvara însuflețește. Viață, lumină și speranță. Asta e primăvara. Cu brațele inimii vei știi ce să protejezi. Ești isteață, sufletistă, frumoasă și gingașă. Gingașă precum ghiocelul. Așa ai fost și când ai îmbrăcat rochia, albă,

4

A fost o dată ca niciodată…

  A fost o dată ca niciodată un greiere firav căruia îi plăcea să cânte la vioară. Ciudat pentru o generaţie întreagă de greieri trupaduri care se născuseră cu chitara în mână! Nici măcar greierilor-părinţi nu le venea să creadă ca fiul lor mângîia cu privirea arcuşul unei…viori. Când atingea instrumentul, greierul

0

La mulţi ani, Măriuca mea!

  Io nu sunt numa’ o împrăştiată stelară, cu văzduhism sub formă cronică( care trebuie trecut nu numai în CV, ci şi in dosarul electronic), ci sunt şi posesoarea unui neam întreg de pitici. Pe creier.  Ăia din Alba ca Zăpada erau de neam bun. Ăştia-s de neam prost. Şi, într-o dimineaţă,

0

Trifan

E frig. Pe drumul catre biserica din deal zapada ascunde gropile ploilor. Sub streasini se desira turturii si, prin curti, prinsi in dezmorteala toamnei, stralucesc, infloriti sub rosul inghetat, trandafirii. E liniste. Fulguie timid, iar padurea tace inghetata bocna. Cateva fire de fum se indreapta catre cer si amortesc, cumva, la jumatatea
error: Content is protected !!