Ganduri crete Archive

2

Eu am un supererou lângă mine

Întotdeauna rămânem impresionați de lucrurile fantastice pe care le auzim sau le vedem la cei din jurul nostru. Avem senzaţia că povestea lor este mult mai interesantă decât a noastră. Mai provocatoare, modelatoare, vie. O neutralizăm pe a noastră. Citim, auzim, vedem poveşti despre oameni deosebiţi pe care-i admirăm, deşi ar trebui

0

Măcar pe „feisbuc” să arătăm fericiţi

Foaie verde de trifoi, Vara e pusă pe noi – Lasă, coană mare, las’ să fie cald, să ne mai dezmorţim încheieturile, nu te mai văieta! Destul că tremurăm şase luni într-un an. S-au dus de suflet anotimpurile. Au mai rămas gerul şi canicula. Şi după astea urmează apocalipsa, că tot ce

0

Coana mare la psiholog

În fiecare zi, pe când nici soarele nu se dumireşte ce e cu el pe cer, gol, coana mare se trezeşte cu trei broaşte-n stomac. Oac, oac, oac! Se mişcă în toate părţile de parcă ar vrea să-i mărunţească stomacul şi să ajungă, Doamne fereşte! la colon. Toată noaptea rezistă fără mâncare,

4

Cere şi ţi se va da!

– Ok, hai să ne înțelegem, ca să nu rămânem neînțeleși! aud în spatele meu. El tace( cred eu pentru a nu prelungi o discuție inutilă sau pentru a nu o agrava). Ea nu bate în retragere. Unde ai mai văzut o furtună dezlănțuită care să dureze un minut? Tot nu întorc

2

Cu fasolea înainte, că cică-i ziua „enternaţeonală” a fericirii!

Băi, frate,  când se află omu’, adică pământeanu’, într-un impas major din care nu mai știe cum sa izbândească(oho, și câte se întâmplă într-o viață!) ar fi în stare să mănânce și rahat de urs tras la tigaie în ulei de parafina, pe pat de dude verzi și cozi de cireșe amare,

0

E o altă zi…

O gara veche, un gard cojit, pe-alocuri gri. Tăcut. Frumos odată. Trei trandafiri pitici, înghesuiți printre uluci, își trăiesc zilele îmbujorați, strălucind în răsărit. Sub roua dimineții pare că înfloresc. Nu fac nimic. Sunt treji și vii. Și mulțumiți. E șapte fără un sfert. Ne spune ceasul din peretele de cărămidă. Acesta-i

2

Cine citeşte o carte, joacă mai puţine… şi creşte „aichiu-ul” României

  De două săptămâni Mirel e secretar de primărie. E mândru ca o floare-n parc. Muşcată. Roşu- burgund. De când e secretar, vin rudele pe rand să-i facă poze şi să-i ceară câte un favor. Numai mumă-sa, Florica, îi aduce fasole în olicică de pământ. Bio. Mirel citeşte o petiţie. 11 pagini.

0

Şi scriu cu litere albe…cerul

Inchid ochii şi ascult pescaruşii. Mă întreb mereu ce caută printre blocuri. Oare nu au nevoie de un ţărm? De-un val? De-un soare scăpătat în mijlocul apei? Uneori le urmăresc aripile întinse larg cu care taie aerul. Graţios. Netemător. Cred că întâlnesc mai mulţi nori zâmbitori, decât întâlnesc eu, pe pământ, chipuri

0

Coana mare şi bulgareala

  E ger. Se frânge cerul în milioane de steluțe poleite, una mai frumoasă ca alta. Cade pe te miri unde. Parcă se bat cu perne îngerii de sus. De bucurie sau poate… plictiseală. Pe drum e pace. E o liniște deasă, ca în copilărie. Miroase gerul de-ți mută mintea-n inimă și-ți

2

Clipa face diferența. Anii sunt doar ani. Așa cum timpul este doar timp.

  Sărbători fericite! Nu, sărbătorile nu pot fi fericite. O zi este doar o zi, așa cum timpul este doar timp. Oamenii, însă, pot fi fericiți. Fericiții nu urăsc. Nu invidiază. Fericiții văd frumosul, empatizează. Ajută. Cum poți ajuta dacă ești trist, nefericit? Nu te poți ajuta nici pe tine.  Oamenii sunt
error: Content is protected !!