Ce facem, mah, de Pasti?

2014-03-22 12.51.06

Strada mea vibreaza. Vibrez si eu. Prin curti a inflorit margaritarul si printre firele de liliac isi fac de cap bondarii. Telu, scapat de patima pamantului, ridica un foisor, Lica curata gratarul vechi din caramida, Costica intinde folia pe solar, Corcodel fluiera printre merii spoiti cu var pana-n brau, Rodicuta mermeleste o placinta dobrogeana(reteta primita de la o matusa) si Nino Nino sparge nuci in usa bucatariei de vara. Comanda serioasa pentru cozonaci.
– Ce faceti, mah, de Pasti? e intrebarea preferata a lu’ Bataluga. Nici nu se apropie bine Duminica Floriilor ca el, umbla din poarta-n poarta(mestecand seminte coapte) intreband, cu socoteala, de planurile vecinilor. Creste miei de cand se stie si, in functie de potentialii cumparatori, isi face calcule de inavutire.
Cu gandul la nebunia din preajma Invierii, care nu are nici cea mai mica legatura cu cantitatile industrile de mici, bere si alte consumabile, realizez ca vecinii mei isi respecta promisiunea facuta anul trecut. S-au lecuit. Nici un plan de vizita: nici de Florii, nici de Pasti. Li se trage de anul trecut cand….

…dau sa intru-n curte si, la opintelile lui Costica si strigatul disperat al lui Adelin, imi pun frana picioarelor. De cand m-am mutat pe strada asta, mi-am dat seama ca nu trebuie sa caut in dictionar definitia zarvei, ci doar sa privesc in jur. In dreptul portii, Costica, striga scurt la nevasta si copil, dand comenzi de militar avansat in grad:
– Ada, mah, damigeana! Rodicuto, ia baxu’ de pulpe! Adeline, ce te uiti in craci, mah? Te facu’ ma-ta de-a curmezisul? Unde impingi, mah, cateaua? Doamne, pupa-ti-as talpile si tu pe ale noastre, Ioane! Ce faci, mah, cu cateaua? Las-o acasa! Nu vezi ca vrea sa mearga cu noi si a batrana? Noua cine ne aduce lumina de la Inviere? si rade indesat, plesnindu-se cu mana peste picior.
Rodica bodogane marunt si face loc baxului cu pulpe in portbagajul Loganului rosu(patima lui Costica). Adelin aduce, fluierand, cate o sticla cu bere si striga din bucataria de vara cat il tin plamanii:
-Tatica, are minge Ticuta? Ca poate jucam un folbal, ceva…
-Fotbal, mah, talambule! Are pe ma-ta, Adeline! Stai, ca pe ma-ta o am eu. Nu are, mah! Hai, misca-te, ca taie a lu’ Marinar iedu’ si i-am promis ca-l ajut! Rodicuto, fata tatii, impatureste cozonacii aia si arunca-i in masina ca, in ritmu’ asta, ne apuca Inaltarea Domnului!
A batrana(soacra ) sufoca ouale inrosite in rupturi de ziare vechi si le face loc intr-o sacosa de-un leu. Costica verifica lista, da indicatii fiecarui angajat din familia lui si concluzioneaza tare:
– Asaa, gata, mai e ceva de pus? O depisteaza pe baba impaturind, in reluare, ouale si ii bate un apropo fin.
– Ai invitatie de Craciun, mamica?
– Unde? intreaba baba
– La verii, astia, la care mergem noi acu’.
– Pai, ce, ne-au invitat si de Craciun? intreaba soacra, nedepistandu-i ironia
– Pai, daca nu ajungem de Pasti, ne-or chema si de Craciun.
Adelin intelege aluzia si rade zgomotos:
– Misca-te, mamaie, ca face ouale pui!
– Nu fi obraznic, ca io te-am crescut! riposteaza coana Petra.

Ma trezesc razand zgomotos, moment in care Costica ma depisteaza in dreptul portii si, dupa obicei, ma saluta respectuos inclinand, usor, din cap:
– Saru’mana, vecina! Gata pregatirile? Ete, noi plecam la veri, la tara, raspunde el la o intrebare nepusa, usor fastacit de situatie.
Apuc de urechi un iepure de ciocolata si merg sa-l pricopsesc pe Adelin, fara de care Pastele meu va fi cu un ninait mai sarac. Costica se inclina in dreptul meu, precum un mirean in fata altarului, si-l striga, repezit, pe Adelin:
-Adeline, hai, incoa’ ca venii vecina cu ciocolata! Zi-i saru’-mana si lasa, Doamne iarta-ma, cateaua nu o mai inghesui in ghiozadan, ca nu are ce cauta cu noi!
-Mai, Costica, indraznesc eu, da’ nu e prea mare deranjul? intreb eu uitand-ma la portbagajul plin pana la refuz.
-Oh, nu e vecina, ca noi suntem multi. De Pasti si de Craciun ne strangem din toate colturile tarii. Zici ca e cumetrie. Si… noi mancam mult. Pai ce luaram? Un bax de pulpe, juma de miel, o damigeana de vin, doua baxuri de bere, suc, cozonacii Rodicutei si tortu’ diplomat, trei borcane de muratauri si nimicuri din astea, de se mananca la Pasti. Acasa nu mai lasam nimic, ca o luam si pe a batrana cu noi. Asa ca, o sa te rog sa mai arunci dumneata cate un colt de paine lui Samson, ca pisica se descurca, si o mana de boabe, la pui. Le stiti rostu’!
Promit ca imi indeplinesc sarcinile cu cea mai mare seriozitate, ii imbratisez pe toti si le fac urarile adecvate sarbatorii. Ii urmaresc cu privirea cum isi fac loc in Logan printre zecile de sacosi, paturi, perne si mingea rosie a lui Adelin si, razand, imi imaginez marea petrecere din curtea verilor aruncati pe malul Oltetului de cateva generatii.
Sincer, ma felicit generos( in gand) pentru lejeritatea cu care tratez evenimentul crestin si fac si un pariu scurt.
A doua zi, de Pasti, cand ma rasfatam printre doua raze de soare si doua guri de cafea cu lapte, vad Loganul rosu intrand pe strada, lasand urme de praf in urma-i. Dupa viteza, Costica pare suparat. Ii numar la coborare( tot cat au plecat ieri) si ii salut de pe terasa, zambitoare:
– Hristos a inviat!
– De azi noapte vecina! Adevarat a inviat!
– Da’ ce-i cu voi acasa, Costica?
Costica intra in curte smerit( pare a avea ceva cenusa-n cap) si se aseaza, sfios, pe un scaun verde, din plastic.
-Facuram pe naiba, vecina! Cararam juma de Real si se lasa cu cearta mare. Ca, deh, asa e cand te intalnesti cu toti. Unii sa puna muzica tare, altii sa faca grataru’. Inainte de Inviere se luara la cearta de la o lumanare si continuara pana termina parintele slujba si plecare babele sa arunce cocosii peste morminte, in cimitir. Asa ca, o luai pe Rodicuta frumusel, pe a batrana si pe asta, micu’, ne suiram in masina si luaram drumu’ casei. Partea proasta e ca Rodicuta, cum e ea fata buna, cara tot din frigider si, de acolo, plecaram doar cu doi pesti. Acu’ ii punem si noi pe gratar, ca doar nu om muri de foame in ziua de Pasti! Boceste Rodicuta de la Olt incoa’, iar asta micu’ s-a jelit dupa iepurele de ciocolata, care-l lasa acolo, de zici ca-l jelea pe al batran mort pe front in dreptul rusilor. Aia e! Cine o mai intra in Real de Pasti, sa-i cada degetele in carucior! Pfui, ca prost mai fusei!
-Lasa, Costica, indulcesc eu situatia, diseara sunteti invitatii mei. Odata intr-un an e Pastele!

Asa ca, anul asta, sunt lecuiti. Decat cu “destele” cazute-n carucior, mai bine cu mielu’ lu’ Bataluga-n pridvor!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!