Cere şi ţi se va da!

– Ok, hai să ne înțelegem, ca să nu rămânem neînțeleși! aud în spatele meu. El tace( cred eu pentru a nu prelungi o discuție inutilă sau pentru a nu o agrava). Ea nu bate în retragere. Unde ai mai văzut o furtună dezlănțuită care să dureze un minut? Tot nu întorc capul. Am răbdare, nu glumă, mă complimentez. În fața mea o doamnă trecută bine de prima tinerețe. Și de a doua. Este la a treia frumusețe, îmi zic eu, admirându-i perlele mici din ureche și șarmul evident. Zâmbește înțelegător. Îi zâmbesc și eu.
– Îl educă, îmi șoptește, în timp ce răsfoiește o revistă cu informații medicale care, după cum arată, cu siguranță a trecut prin multe alte mâini. Pare că nu o interesează prea mult informațiile. Se uită doar la imagini, exact ca un copil. În capătul culoarului o tânără târăște după ea un copilandru de nici patru anișori. Dacă Dumnezeu i-ar fi lăsat unei mame 20 de mâini, cu siguranță ar mai fi cerut una în plus. Cu dreapta trăgea copilul în dreptul ei, deși mergea destul de încet, în stânga căra o sacoșă plină ochi cu diverse, de gât îi atârna o geantă tip poștaș și o alta pentru copilul din dotare. Bucălatul întorcea capul în toate părțile, minunându-se de atâtea lucruri nemaivăzute. În dreptul nostru se opresc și se așează.
Furtuna tot nu a încetat. Gesticulează și pune la punct lucrurile nespuse la timp. El lasă ochii în pământ.
Nu a terminat educația, concluzionează șarmanta.
Tânăra mămică devine curioasă.
– Se ceartă?
– Nu. I se face educație direct, îi răspunde doamna în etate.
– Foarte bine. De la ce s-au luat?
– De la un inel și de la faptul că a întârziat.
– Tipic, o aud pe mămică.

***
Cu siguranţă nu era chiar atât de vinovat. Bărbații trebuie să primească informația corect. Vrei ceva, le spui direct. Uite, iubire, bărbate, cutărescule, coane, uită-te tu cum îmi amorțește mâna dreaptă, apoi stânga, cum mă ia cu un tremur subțirel, poate chiar cu leșin, fac și cu depresia dacă nu am storcătorul ăla de fructe-legume cu ocazia zilei de venire pe lume. Îl vreau mâine. Punct. Clar. Cu subiect și predicat, fără să o ocolești pe la Harghita. Nu-s croiți să priceapă aluziile sau să-ți citească gândurile. Și nici să fie atenți la nevoile tale. Abia și le înțeleg pe ale lor, ce naiba să se mai încarce cu ale tale? Dacă a trecut săptămâna oarbă, iureșul, valul, chimia, geografia, blablabla, Aleluia! Doamne miluiește pe poporul tău! Adio brusc și la revedere! La început aproape toți sunt interesați, direct, să rețină culoarea pijamalelor cu care te îmbraci seara, numărul pe care-l porți la sutien, parfumul cu care te învălui și-l îneci sau năucești, tipul de cafea pe care o servești… Știe tot. Tu îi amintești de orhideea văzută-n grabă în vitrina unei florării, albastru stins spre gri așa, a doua zi e cu ea în ușă. Tu îi povestești ce tort bun a adus colega de serviciu când și-a serbat onomastica, a doua zi e cu tortul în bucătăria ta. Tu te vaieți că s-a terminat sucul de rodie exact înaintea ta, a doua zi e cu copac, cu tot, în poarta ta. După un timp, uită tot. Chiar și ziua în care te-ai născut. Pentru tine e grav, pentru el… grav e când uită berea pe masă. Tu speri să-și revină. El speră să câștige Dinamo campionatul. Dacă nu-ți revii curând, moare și speranța. Așa că, ia-l direct, când e cu aluna-n dinți.
– Mă, iubire, bărbatul meu care ești tu, viața mea de la geneză încoace, ce mai zici că faci tu?
– De ce? se îngâtuie el
– Păi, întrebam și eu, așa, de finețe.
– Bine, răspunde el. Tu?
– Bine și eu. De azi dimineață mă întreb cam ce faci tu pe persoană fizică și pe sistem și cât căcat a mâncat când era mică cocârjata aia de Diculeasca la care vine bărbatul cu o căruță de flori, trei baxuri cu parfum și o tonă de ciocolată, iar eu, de ziua mea, nu primesc nici măcar o păpădea.
– Unde lucrează bărbatu-so? întreabă el, tocând alune.
– Bă, ești nebun?
– Nu, bate el în retragere, ferindu-se ușor, că el a văzut multe filme la viața lui, din astea de groază, în care ea intră liniștită în casă și când închide ușa, pac vampiru’!, sare la jugulară și-i suge sângele și ea, la fel, pac!se preface în vârcolac. Nu am înțeles a cui era ziua?
– A mea! Azi era ziua mea!
– Să mori tu! reacționează el, necunoscând o altă reacție în astfel de cazuri. Ei, vezi, ăsta e cusurul tău. Să faci mișto de mine.
– Hai, sictir! Uită-te în calendar!
În astfel de cazuri, gata, s-a dus liniștea casei pentru o lună întreagă. Nu mai bine îl abordai direct cu o seară înainte: iubire, minunea mea care ești născută tu pe pământ, fără de care dacă nu ai exista, nici eu nu aș exista, mâine e ziua în care m-a adus măicuța mea pe această lume, în această dimensiune. Asta e lista! Asta e harta. Astea-s pozele cu obiectele pe care le doresc. Astea-s adresele, mărimile și restul detaliilor. Ps. Nu doresc a discuta cu nicio vânzătoare la telefon. Ps 2 Mulțumesc! Și, gata, situație rezolvată. Nu bate apropouri! Niciodată. Nu face aluzii! Niciodată. E cea mai mare prostie.  Abia dacă înțeleg ce vrei să transmiţi când le faci cu ochiul. Și întotdeauna, toți, înțeleg același lucru.  Vrei ceva?  Spune-i! Nu te arunca cu: ştii, lasă, luăm altădată sau lasă, dragă, nu avem nevoie(deși ție ți se scurg ochii) sau şi mai grav: nu, nu vreau, deşi nu-ul tău e defapt da. Ei înțeleg exact ce le spui. Nu vrei și pace. Nu insistă. Nu-și aglomerează memoria cu nimicuri. Au spațiu bine delimitat. Ce ar fi dacă ei ar proceda cum procedează femeile? Spre exemplu: sire, castelul va fi înconjurat în două zile! Ce facem, ne pregătim de atac? Regele Arthur: io știu? Nu știu ce să zic. N-aş prea vrea. Bine, pregătește-i! Stai! Nu, lasă-i să se apropie. Câteva ore mai târziu: sire, regele meu, Dumnezeul meu pe pământ, ne ia dracii,  sunt tot mai aproape! Regele: cum e afară? E frig? Aș merge și eu să nu creadă poporul că sunt un laș. Sau, mai bine, nu!În fine, mă bag şi eu! Măriteeee, stăpââââneeeee, sunt la poartă! Regele: Ete-ai dracu de amărâți, au și ajuns! Pe ei!
Bărbații nu pot face asta. Subiect și predicat, nu uita! Da sau nu. Le dai comenzi scurte sau le vorbești răspicat. Dacă-l lași să te surprindă, te va surprinde de nu te vezi. Și e păcat.
Altminteri: de ce ai botic, iubita mea? Nimic, zici tu. Păi dacă e nimic, nu te mai întreabă a doua oară, așa că-ți faci de lucru prin preajma lui și te bagi singură în vorbă: aș fi vrut geanta aia.
– Păi, nu te-am rugat să o iei și ai zis că nu ai nevoie?
– Da, știu, dar m-am răzgândit.
– Dar te-am întrebat de doo ori, mama ei de treaba!
– Da, dar uneori nu e da, te pisicești tu, bosumflată până în Botswana și înapoi, de trei ori. Eu am crezut că o să insiști și o să-ți dai seama că mi-ar fi plăcut.
– Păi, tocmai, ai zis că nu ai nevoie.
– Am zis, dar doar pentru că m-am gândit că nu avem bani.
– Și vroiai să fii econoamă.
– Îhi…
Grrrr! Greșeală. Credeai că-ți observă ochii din cap care-ți strălucesc mai tare ca soarele din luna lui cuptor și sângele cum îţi cloloteşte în vene? Nţ! 99% dintre ei nu, nu observă nimic. Există şi un procent de 10% rupt din alte cărţi şi filme, dar nu despre el vorbim acum. Într-o zi cu soare și dacă ramuri bat în geam se poate întâmpla şi minunea la care visezi tu. Până atunci, vrei ceva? Ceri. Sau îţi iei.

4 Responses to “Cere şi ţi se va da!”
  1. Octavian Constantinescu says:
    • Zăpăcita Creaţă says:
      • Crengu says:
        • Zăpăcita Creaţă says:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!