Cum ne fura Uniunea banii

 

-Mă, vecina, sunt făcut vreascuri de supărat! Parcă mă tăie cineva în bucăţi mărunţele şi problema e că nu ştiu ce mă doare mai tare: prostia lui Adelin sau ce se întâmplă în ţarişoara asta?!
Nu înţeleg ce-i poate cauza atâta mâhnire. În curtea lui par toate aşezate-n matcă. Rodicuţa e precum albinuţa, veşnic roşie în obraji, blogul coanei mari merge ca uns cu vaselină, drept pentru care, săptămâna trecută a renunţat la scurta de monton dore şi şi-a dat comandă, pe net, de un deux pieces vintage cu imprimeuri florale, Adelin bate strada cu ninăiala-i specifică…Nu vad unde ar fi buba, dar reacţionez ca în faţa unei probleme care necesită recomandare.
-Belea cu cardul, vecina!
-Care card, vecine?
-Ăla de sănătate.
-Nu l-ai primit?

-Aia e bubă, ca-l primii, că mai bine nu-l mai primeam!
Sunt nedumerită până-n măduva oaselor.
-Nu funcţionează? plusez cu o întrebare, zic eu, inspirată
-Cine ştie, cine a apucat să vadă? Aici e beleaua!

card
Nedumerirea desenată, frumos, pe faţa mea, îl determină pe amărât să treacă la extensia problemei.
-Staţi să vă spun cum stă treaba! Zilele trecute, fu lecţie deschisă la şcoală, cu tema: rolul copilului în sânul familei. Că mă şi mirai: ete, dom’le că le explică că au şi obligaţii( nu numai drepturi şi pretenţii)! Că, de când cu protecţia copilului, nu poţi să mai ridici nici sprânceana în faţa progeniturii că i se pare suspect si te ameninţă cu instituţia. De asta zic că rămăsei mirat de tematica aleasă. Şi, în cadrul lecţiei, li s-a explicat, frumos, cât de important este rolul unui copil în familie, câte lucruri poat face cu mâinile lui, cât poate ajuta familia şi se poate ajuta, ulterior, pentru a fi pregătit în viaţă, etc. Vă spusei ..io ma mirai de temă, că, personal, nu-s încântat de modalitatea în care se face şcoală. În prezent. Adică, sunt momente în care mă uit la problemele de clasa a doua ca la industria electronică. Păi, care e scopul? Ăştia vor să scoată savanţi pe bandă cu capacităţi diferite? Le încarcă capul cu o mulţime de noţiuni, dacă vor să le asimileze bine, daca nu: “ora trece, ora vine, treaba ta daca nu s-a lipit de tine!”
Îi îndoapă cu materie cum îndop eu curcanii lu’ naşu, că nici nu mai are loc a cenuşie. Când termină liceul, habar nu au dacă s-a inventat acul. Io zic ca, întâi, ar trebui să-i pregătească pentru viaţa şi să le speculeze potentialu’, că printre atâţia matematicieni s-o mai naşte şi un Ţăndărică, vreun poet, un Brâncuşi, ceva. Da’, una peste alta, vă spusei, apreciez intenţia doamnei, pentru care hotărîi să-i duc un buchet de flori de Sfintii Constantin si Elena(deh, Paştele trecu’ şi până la Crăciun e destul). Adelin, cum îl ştiţi, şi-a notat totul în cap şi s-a hotârât să pună în practică ce-a auzit, în special să-şi ajute, după puteri, familia. Ieri dimineaţă, eram strânşi în bucătărie. Pălăvrăgeam. Diverse. La cafea. Dintr-una în alta, coana mare zice:
-Cică, ăştia de la Uniune, au pus pe fiecare card de sănătate câte 3000 de lei. Ai naibii nu vor să spună la lume ca să nu scoată banii şi, după un timp, să-i scoată, ei, pe toti! Nu ierea bine să facem şi noi foişorul şi să învelim fântâna?
-Cu ce mămică? a întrebat-o, responsabil, Rodicuţa
– Cu banii de la Uniune. Ăia de pe cardu’ de sănătate.
– Hai, bre, mămică, ăstea-s poveşti! Cardul se utillizeaza doar la medici, nu are cotizaţia dumitale de-o viaţă la sănătate. Sistemul românesc e din ăla, solidar. Adică unu’ cotizează şi trei se bucură de servicii medicale.
– Are! A fost Tănţica lui Corcodel si i-a scos de la BRD
Io am râs. Adelin, nu. S-a dus nărodul, a luat staţia de emisie-recepţie, primită de Crăciun de la naşi, a sustras din sertar cardurile noastre, a dat câteva telefoane şi a plecat să “ajute familia”. La 11 a fost în faţa bisericii. El şi Nicuşor al lui Burete, Narcis, nepotul lui Trifu, Georgică, ăl mic, al lui Corcodel cu verii, cinci la număr. Toţi cu cardurile.
Lenuţa lui Trifu’ i-a vazut trimiţindu-şi mesaje pe staţii, dar era ocupată cu gardul de la drum şi a crezut că joacă vreun joc de-al lor.
-Şobolanu’, aici nevastuica! Doi-zece, doi-zece, recepţie!
– Nevastuică, recepţionat! Trecem la acţiune!
– Şobolanul către nevăstuică. Repet, şobolanu’ către nevăstuică! Raportează poziţia şi nu acţiona! Baba lui Trifu e în vizor. Repet, e în vizor.
– Şobolanule, sunt pe poziţie. Sud-vest de magazinul lui Stănică. E totul cliăr, repet: cliăr. Bancomatul nu are duşmani în jur.
– Bun! Toată lumea să fie atentă la comanda mea! E pe poziţie toţi? La semnalul ciocârlie: introduceţi cardul!
Şi… le-au introdus. Unul după altul. Cinci bancomate, 16 carduri. Niciun ban. Bani dăm noi, acu’. Să ni le retipărească. Şi cu subsemnatu’… că au blocat fiecare bancomat. …Da’ măcar sunt împăcat că acţiunea asta, a lui, a avut o intenţie nobilă. De aia, zic, dacă i-ar observa din faşă…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!