De cald, tot frig e…

 

Plouă. Nu mai plouă. Iar plouă. E clar! Nu se hotărăşte. Păi, dacă nici norii nu sunt hotărâţi, de ce primesc eu reproşuri că stau prost la capitolul hotărâre? Cât de grav e să te răzgândeşti de şase ori pe minut? De şase ori nu e de zece şi nici de douăzeci de ori, da? Sunt chiar finuţă. Şi cum stam io, aşa, şi-mi acordam credit, că la banca nu mai îndrăznesc, aud cum se dărâmă strada, cu pietrele ei, cu tot. Sar, că dacă stau în zen mă roade curiozitatea de după, aşa că sar să văd, să aud, să mă minunez. Nu aş putea altfel, că pe strada mea nu e nevoie să aduci moaştele niciunui sfântuleţ. Îngenunchem şi fără motiv. Singuri. De cele mai multe ori, de râs.

stock-vector-cartoon-illustration-of-a-young-boy-playing-in-a-puddle-of-water-on-a-rainy-day-106600973Aşadar…una bucată cer cu nori, mari, ca ăia pictaţi în cărţile de română ce însoţesc poeziile de leşin şi depresie automată ale lui Bacovia. Una bucată frig de-ţi clănţăne şi sufletul în tine. Una bucată câine care face spume albe pe lângă gard, nehotărât dacă să muşte din poarta mare sau din ulucă. Trei bucăţi omuleţi cu cizme de cauciuc în picioare şi-un coviltir deasupra capului. Pare a fi nou. L-or fi luat de la al lui Teleleu ca să-l pună peste roaba mare, primită la schimb cu una bucată ied ajuns la maturitate, în sensul că zbiară fără pauză din creierii dimineţii până ai nopţii. Ţi-e mai mare dragul să te aşezi la umbra somnului în acordurile lui. Da’, acu’, nu mai avem de ce să depunem plângeri zărilor. L-au dat.
Pe jos e mocirlă. Cizmele ţin la polaie, dar alunecă prin nămol. Omuleţii încearcă să-şi ţină echilibrul, dar de sus toarnă serios, coviltirul e greu şi coana mare nu prea e statornică de felul ei, aşa că alunecă sănătos, sprijinindu-se când în genunchiul drept, când în cel stâng. Adelin râde de sub nuc. Dacă nu-i auzeam râsul sănătos, nu-i dădeam de urmă.
– Ce-ai, mă, dă râzi? În loc să ajuţi, râzi ca prostu’! ia foc coana mare
Adelin îi pândeşte reacţiile mai ceva ca un vânător urmele iepurelui.
– Nu mă empresionează ameninţările, mamaie! scoate el, la înaintare, toate noţiunile băgate cu forţa, în şcoală. Mergi pă linia dă pietre, să aibă stabilitate cauciucu’!
Coana mare se opreşte. Costică pune frână şi el. Rodicuţei îi curg toate apele. Şanţuri.
– Mă, dacă-ţi lipesc fo doo, îţi mut polii durerii dă măsea! Treci de ajută, că tu i-ai dat idee lu’ tac-to să ia coviltir! Şi, voi, ce nu zice-ţi, mă, nimic? După ce că nu ne ajută vremea şi-mi rupsei genunchii şi coatele pă drum, nici nu-l ţineţi din scurt pă mucios.
– Lasă, bre, că şi aşa nu ajunseşi la Sfântuliţa. Facuşi antrenament pentru anu’ viitor sau pentru Paşti, la Evanghelii. Păi, când o să demareze înconjurul bisericii, dumneata ajungi prima la finiş.
– Hai, sictir! Nu-mi faci tu mie cronometrarea şi programu’, că nu cu mine te-ai însurat! şi zicând acestea, face stânga-împrejur, lăsându-i baltă şi în baltă, într-un dezechilibru total.
– Vino, bre, mămică, înapoi, că făceam şi io o glumă dă consum, aşa de subţire fineţe. Ce, te supăraşi? Doar ştii cât ţin la dumneata. Cine îţi pune portocale şi mandarine în bocanci, dă Moş Niculae, hă? Cine te susţine la generale, ca la judeţene nu ştiu dacă ajungi?!
Coana mare refuză şerbetul verbal, se balansează ca într-un dans pe gheaţă, ţinându-se de gard, şi fără să se uite în urma ei, intră în curte. Presupun că se opreşte în bucătărie. La o cafea. Şi-un fum.
– Adeline, treci încoa! Sprijină coviltirul că ştir rece mănânci! Ce râdeai, mă? Ne rupseşi echipa în două. Ţine de la mă-ta, din capăt, şi vezi să nu te împiedici, că dacă-l scapi, nu mai pupi în excursie, la circ. Ai destul circ la noi!
Adelin pare vânjos sau teama că nu va fi în primul rând în faţa leului alb îl face aşa de puternic. Din trei mişcări sunt în dreptul curţii şi încă două până-n faţa bucătăriei de vară. Exact când îl pun jos, doi nori deocheaţi, se strâng în braţe şi, de bucurie, dispar în dreptul soarelui ce-şi scutură razele de ploaie, apoi le dezmorţeşte îndrăzneţ sub streşinile mohorâte. Ferestrele învie. Eu…la fel.
– Ptiu, nu te-ai fi oprit când pedalarăm pe stradă! Ia, uită, mă, dădu soarele. Da’ dă cald, tot frig ie!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!