Și noi ce facem?

Marți, patrujdă de ceasuri negre, că doar suntem în România. Erau și mai multe, dar la cum se fură în țara asta, au dispărut și ceasurile. Negre. Când furi nu te mai uiți ce furi, furi la nimereală, orice, că dacă ar fi fost gratuit, se numea free sample și nu erau suficiente. Din secretariatul unui inspectorat județean vine un miros puternic de cafea nemțească. E atât de puternic încât se imprimă și-n pereți, nu numai în hainele funcționarilor. Primul inspector al județului citește presa și face comentarii răutăcioase în dreptul fiecărui material care-i captează atenția. 

 – Trăiți, șefu, se poate? se aude Grigoraș, prin crăpătura ușii.

 –  Hai, să trăiești! Intră!

 – Șefu, nu vă rețin mult că am treabă, dar trebuie să vă informez ca să nu am probleme, știți?

–  De la cine să ai probleme, mă?

–  De la oricine, șefu’, că acu’problemele curg de oriunde. Situația în județ e groasă, să știți.

 – Cât de groasă?

 – Destul. Cam de fo trei tonere de hârtie A4. Ultimul l-am cumpărat din banii Crenguței, secretara, ăia de-i dăduserăți pentru protocol. Și Crenguța nu e prea fericită.

 – Păi…de ce dracu cumpărați tonerele ca pe prosoapele de hârtie? Le lingeți, ce le faceți?

 – Nu, șefu’, primim faxuri. Avem cel puțin 2000.

–  La instituția noastră?

– Aha.

–  Păi… cine dracu ne scrie nouă, mă?

–  Cadrele didactice.

–  Din toată Europa?

–  Nu, să trăiți! Doar ale noastre, din județ. Au spus că dacă nu luați nicio măsură, ne vor trimite continuu, până ne vor îngropa în hârtii și apoi trec la artileria grea.

 – Bă, aștia au înebunit? Și ce e aia artilerie grea?

 – De unde să știu eu? Dar, dacă e grea, înseamnă că e mai rău ca faxul.

 – Mda. Păi, și ce scrie în memoriu?

 –  Io zic să-l citiți îndeaproape, că nu e treabă curată!

 – Hai, mă, că n-am io timp de prostii! Povestește pe scurt ce ai înțeles și spune-mi care sunt făptașii, să-i rezolv io puțin, dacă tot cer o rezolvare.

 – Făptașii formează un grup, șefu, același grup de învățători și câțiva profesori pe care i-ați trimis în excursia aia, să scăpați de ei, ca să puneți capăt manifestărilor din fața inspectoratului. Și i-ați trimis în Japonia, că tot nu înțelegeau nimic, cât mai departe de țară, să nu vă ia ministrul la ochi.

 – Așa, da, îi știu. Și?

 – Șiiii…dumneavoastră i-ați trimis, dar ei au înțeles tot. Unul din ei învățase limba și au venit schimbați.

 – De hainele lor?

 – Nu, șefu’. Ca și cum te întorci de la Ierusalim sau de la părintele Arsenie. Adică, alt om. Io v-am sugerat atunci să le dați câte un cuptor cu microunde și-o cafetieră, dar ați zis că e prea puțin și gura o închizi cu ceva greu, nu cu mărunțișuri.  Și de bine ce le-a mers excursia, s-au întors și au scris un memoriu. Memoriul a ajuns la minister, ministerul s-a șters la cur cu el și apoi ni l-a trimis nouă. Să-i dăm răspuns. Dumneavoastră erați în concediu, Crenguța avea bufeuri și draci și l-a uitat printre dosare. A trecut termenul și acum sunt grămadă pe noi. … În memoriu, pe scurt, așa cum ați vrut, spune că programa școlară este depășită, adică învechită, că nu poți să le predai copiilor aceleași noțiuni pe care le-am învățat noi, că ei sunt mult mai deștepți, se nasc cu un potențial mare, că omenirea evoluează, nu stă în același loc, ceva dă genul ăsta,  și că dacă vrem o societate de viitor, cam cum ie în afară, știți…trebuie să investim în elevi.

 – Păi să investească ăia de i-au făcut, ce treabă am io?

 – Păi, nu v-am spus? De aci, de la bază, se formează ei. Și programa ie învechită, că unii dintre ei au o inteligență peste nivel.  Câțiva, de la vârste mici cunosc deja secretele lumii. Și, pentru ei, să memoreze Arghezi e ca și cum le-ai da marmeladă pe pâine, când ei servesc croissant în fiecare dimineață.

 – Ce secrete, mă?

 – Dracu știe, șefu! Eu nu știu nici unde se duc banii mei din cont, darămite să cunosc misterele lumii!

 – Nici io nu știu de ai mei. În fine. Deci, asta e tot?

 – Nu, șefu, e doar o parte din ce îmi amintesc. Mai spuneau că elevii din Japonia, în primii patru ani de școală, nu sunt testați ci li se formează caracterul. Îi învață modestia, conduita, cum să se ajute între ei, cum să se gospodărească….Păi, ăia, pun cartofi în grădina școlii și fac piure din ei. Nu au nici bucătari, nici ospătari, Ăia, mici, fac tot.  Așa vor să facă și profesorii nostri. Să le urmăm exemplul, pentru că degeaba îi punem să memoreze, dacă nu au caractere frumoase, dacă nu au principii, dacă nu apreciază natura, nu colaborează, nu respectă… mai multe din astea. Io am stat și m-am gândit.  Într-un fel, au dreptate. Noi îi primim în școli, dar ei provin din medii diferite și ar trebui mai întâi să-i educăm.

 – Păi, mă-sa ce face acasă șapte ani, mă? Nu-i educă? Stă să-și dea cu ojă pă unghii și să vorbească pă feisbuc? La ce-l face, dacă nu ie în stare să-l facă om?

 – Șefu, în unele medii, se ocupă de ei, da, dar nu toți au șansa asta. Aici intervine școala. Vorbesc de japonezi.

 – Și ce să le fac io? Ce are Arghezi? Noi cum am învățat? Auzi tu că știu secretele lumii! Știu pă dracu! Știu să fumeze și să facă toate prostiile.

 – Tocmai asta e șefu’…noi le predăm doar materii, nu îi pregătim pentru societate, pentru viață, ca în Japonia.

 – Bă, ia lasă-mă cu Japonia ta! Tu nu vezi că ăia de proști ce sunt, nici nu cresc? Se tot apleacă în față peste tot. De aia nu cresc. De proști și mototoi. Bă, țara asta i-a dat pe Vuia, pe Aslan, pe Eminescu… oameni drepți, înalți și nu i-a mai educat nimeni în primii patru ani. Hai, lasă-i dracu dă petiționari, că n-am timp de prostiile lor!

 – Șefu, eu vă sfătuiesc să îi ascultați, pentru că amenință cu greva generală. Nu mai intră nimeni la cursuri. Și nu aș vrea să fiu în pielea dumneavoastră când sună domnul ministru.

 – Și ce să fac, mă, ce să fac?

 – Luați legătura cu ministerul, sfătuiți-vă, discutați împreună, măcar lăsați-le impresia că vă interesează subiectul și trageți de timp. Azi ne-au amenițat cu greva și ne-au dat 24 de ore pentru rezolvare.

 – 24 de ore? Ete, ai dracu, parcă fac rezervare la hotel! În 30 de zile se rezolvă o petiție. Așa scrie în lege, așa fac. Nu mă duce pe nimeni nimeni de nas. Și, cum adică sunt mai deștepți ca noi? Ia adu-mi, mă, trei elevi de 12 ani, din clase diferite. Ia-i la întâmplare!  Să văd eu unde le stă deșteptăciunea aia de care îmi vorbesc! Ia să văd! Și, dacă e așa, io cu mâna mea, că așa le fac pe toate, trimit memoriul la Haga, Paris, Londra, peste tot. La Moscova, nu, că nu e în Uniune. De n-oi tăia io pamblica primei școli în care se crește prazu’, morcovu’ și păstârnacu’, să nu-mi spui tu pe nume!

Lui Grigoraș nu i-a trebuit mai mult de o oră. Orașul e mic. Te învârți în jurul bastonului și gata!, ăla a fost. Doi dintre elevi poarta un fel de uniformă. Un tricou alb și o vestă neagră, scurtă. Blugi în locul pantalonilor negri. Celălalt, un roșcovan cârlionțat, ochi strălucitori și senini, are un trening albastru. Salută fiecare, pe rând. Un salut relaxat, fără vicii în formulare, deloc caracteristic unei generații de personaje servile. Inspectorul răspunde o singură dată, pentru toți, în timp ce butonează un telefon. Pare iritat de neputință. E clar că-i depășit de situație, dar lasă telefonul pe masă și se întoarce către elevi.

 – Știe vreunul cum s-a format pământul?

 – Păi, depinde, răspunde unul dintre ei. În biblie scrie că a fost creat de Dumnezeu, cateva mii de ani în urmă, ceea ce nu prea e adevărat. Pământul are mult mai mult. Aș zice miliarde de ani. Dacă s-a format în urma Big Bang-ului, odată cu formarea universului, atunci putem accepta că are mai multe miliarde de ani. Evoluționiștii nu-i acordă credit unui creștin. Consideră că universul este rezultatul unei explozii și că viața a apărut la nivel molecular și a evoluat până la apariția omului care, la rândul lui, evoluează odată cu trecerea timpului, dezvoltând puteri și capacități. Practic toți fizicienii lumii cred că universul nu poate fi rezultatul unei explozii, că are în spate o inteligență superioară și că omul are în fiecare celulă o parte din univers, deci nu este totul întâmplător. Fiind suflete, energie, suntem la fel de eterni precum universul. Doar ne modificăm forma.

Inspectorul înghite în sec. Nici el nu știe prea multe, dar i s-a părut o întrebare inspirată care îi scoate în evidență potențialul.

  – În ce clasă zici că ești? îl întreabă cu ochii măriți și puțin necontrolat, inspectorul.

 – A treia, răspunde roșcatul.

 – Aha, dar la tehnică te pricepi?

Roșcatul dă din cap afirmativ.

 – Ia vezi tu ce e cu telefonul ăsta!

Copilul ia telefonul cu siguranța unui pilot care își ia cheile de la mașină, butonează cu viteza unui cunoscător, îi explică într-un limbaj necunoscut cauza și din câteva mișcări îl înapoiază gata vindecat.

Inspectorul e uimit. La 12 ani, el încă adormea cu lumina aprinsă de teamă să nu-l înghită bau bau-ul vârcolac cu care l-au tot speriat bunicii( și mai apoi părinții). Și tot la 12 ani,  credea că dacă stă cu genunchiul în apă poate face apă la el, iar potârnichiile ăstea, la 12 ani, își construiesc propriile mașinării cu care explorează cerul și vorbesc despre aplicații tehnice de care un adult nici nu a auzit. Impresionant! …

– Băi, Grigoraș! Posibil ca programa să fie depășită nițel, doar așa, pe alocuri, dar unde intră tehnica, intră și Alecsandri și un pic din Bacovia, frate. Cum o să cucerească și ei o fată dacă nu or să știe să împingă un adjectiv într-un complement? Ha? Păi, românul s-a născut poet și noi vrem să-l omorâm definitiv? Nu modificăm nimic. N-avem soldați. Aci trebuie profesioniști, dascăli adevărați. Ce dracu să-i fac io lu’ Sâmburescu când vine supărat încă de acasă? Sau cu Luluca Stănișor care se împiedică și de umbra ei și, de nervi, dă vina pe elevi, îi face nesimțiți pe elevi și îi pedepsește cu un test, în loc să stea dracu acasă.  Ehei, și câți mai sunt! Păi, un copil trebuie să fie fascinat de dascăl, ca să poată îndrăgi materia. Cu cât ești mai turbat, cu atât nu învață ăsta. Io aș vrea să ajut, da’ n-am cu ce. N-am mână de lucru.

– Și…noi ce facem, șefu’?

– Ce dracu să facem?! Scoatem imprimanta din priză și intrăm în concediu medical. Aia facem.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!