Fericirea e bla, bla…like si share…

mar

Nicusor n-are internet. Stie ce e, dar nu are. Ana are. Are si mere, dar nu ii plac. Nu e cool. La scoala nu se mai mananca fructe. Din clasa a IV a. Se consuma pizzetti, chipsuri si alte“chestii”. Colorate, combinate si aditivate.  Nicusor nu are nici mere. Locuieste intr-o casa cu doua camere si o bucatarie, ridicata in pragul toamnei de tatal lui.
Mama, nu are. A murit pe cand avea el trei ani. Acum are 12. Si o sora carliontata, rosie in obraji, cu un zambet curcubeu care inmoaie cea mai aspra inima. Ziua si-o petrec in curte, in luminis si la izvorul din padure.

Ana are tableta si un android. Nicusor are un bat in care isi sprijina cele 30 de kilograme in timp ce coboara dealul. Cu el face desene in pamantul reavan sau face adunari matematice. Cand rade se lumineaza si noaptea. In obraji se formeaza mici gropite, iar in irisi isi face loc tot cerul. Rade din nimic si vorbeste tare, gesticuland si sustinandu-si orice afirmatie. Candva vroia sa devina paleontolog.

Ana isi petrece ziua cu telefonul in mana. Noaptea il tine langa perna. Just in case. Poate primeste mesaje pe „uaţ”. Nu stie cand e soare sau ploua afara. Nu observa. A anulat  aplicatia meteo. Mananca din memorie si se blocheaza in timpul sedintei foto. Selfie. Si, asta e o tragedie. Si ea vorbeste tare si gesticuleaza ca un sicilian nemultumit. Pe chipu-i dulce rasare, zilnic, nemultumirea si in ochi, umbre de smarald neslefuit. Si ea deseneaza, dar deseneaza pe telefon, cautand diferite programe de retusare a cosurilor adolescentine. Viata e grea. Zi de zi. Cat va tine revolutia hormonala. In prezent, insa: tricoul e prea stramt, prea larg, prea roz, prea verde. Blugii nu sunt suficient de rupti sau prea rupti, parul nu e drept, nici carliontat. Ochii sunt prea deschisi la culoare, genele nu-s fixate bine si nici intoarse la 360 de grade, sprancenele i-au invadat jumatate de frunte si totul, totul e …un cosmar. Pierde cel putin o jumatate de ceas ca sa aleaga cel mai reusit unghi, cea mai buna lumina, pentru cel mai reusit selfie  si inca o jumatate de ceas, cat sa gaseasca printre imaginile lui Poptamas vreo fraza „potrivita”.

Nicusor isi traieste viata dupa „frazele” lui, pentru ca el e unic. Si, nu, nu l-a citit pe Osho. Nu da like nimanui si de distribuit, distribuie aerul cald din plamani cu care imprastie puful papadiilor, distribuie zambete vecinilor pe care ii ajuta la diferite treburi gospodaresti, distribuie povesti copiiilor de pe strada, vara, in jurul focului, si imbratisari de noapte buna sorei lui. In lumea lui, cerul are nori imprastiati sau adunati in forme, soarele incalzeste pamantul, stelele imbraca noaptea racoroasa si iarba se aude cum creste in aceleasi nopti de vara.

In lumea Anei, cover-ul trebuie schimbat, peretele actualizat, top-urile formate si ultimele jocuri descarcate. Ziua incepe cu: „Andreea are vocea mai subtire, Costi e retard, pentru ca sta in preajma Roxanei; sa fii emo e cool; peace, bro!; proful ala se baga in seama cu noi cand noi distribuim pe face; daca nu dau share or sa creada ca nu am vazut poza si or sa faca misto de mine; frate ce pliciseala pe aici!”

– Ce e fericirea, Nicusor? l-a intrebat diriginta in „saptamana altfel”.
– Fericirea e o stare. Fericirea este in noi, desi oamenii o cauta aiurea. Si, ciudat, sunt nefericiti, pentru ca ei cauta, continuu, ceea ce au deja! Fericirea pentru mine este simpla. Asa cum este si Dumnezeu. Dumnezeu este simplu, rade, danseaza, coloreaza, bate mingea pe maidan cu noi, inoata, construieste…mereu si mereu. Fara pauza. Nu e scortos, nu e infricosator si nu ar putea, in veci, sa creeze altceva decat frumos. Din iubire. De aceea, eu nu cred in iad. Cred in regrete, pareri de rau si ochi umezi. Si in constiinta. Si cred ca poti face din ce ai… Rai. Asa ca, pentru mine, fericirea e constanta si permanenta. Sunt fericit ca sunt, ca vad, ca citesc, ca simt, ca-s curios, ca zambesc, daruiesc, ca fac alergie la polen de floare…Sunt fericit cand ii aud vocea, clopotel, a Aurorei, cand ii simt bratele cuprinzandu-mi gatul, cand imi rade in ureche si imi spune ca greierii sunt mai talentati decat furnicile. Sunt fericit cand numar melcii dupa ploaie, stelele si carabusii, cand joc fotbal pe ploaie si ma arunc in namol, cand…cand mananc un mar si deschid o carte. Ce iti trebuie mai mult pentru a fi fericit?

– Ce e fericirea, Ana? a intrebat-o mama ei, intr-o seara
– Fericirea?… Hai, ma lasi? Fericirea, aaa, bla, bla, era in filmele alea la care va uitati voi, bla, bla, ca oricum erati depasiti de toate, bla, bla, si nu stiu cum de nu v-ati plictisit… Bla, bla. Si pe peretele vostru de face.  Eu recunosc, sunt usor happy cand o vad on-line pe Natalia, desi stiu ca, maine, iar va face scheme la scoala, iar se va muta in banca cu Cosmin, ignorandu-ne total( de parca eu nu as putea sa o ignor!) Pfuuuaaaa! Si, uite ce poza si-a tras Anca! Wow, cat de taaare! Cand si-a facut extensii si suvite? Deci e mai tare ca mine? Deci uite cum curg like-urile si distribuirile! Nu pot sa cred! Si nu, nu vin la masa! Am mancat niste chestii la scoala si, OMG, Andrei a rupt-o cu Ania???!!! E clar! Maine o sa planga pe umarul meu si nici nu am chef de asta. Dar, in fine, recurg la strategii solide pentru a o face sa inteleaga ca nu era de nasul lui. Sper si sper sa nu o mai vad intinsa pe banca lui. Si, ce…ce spune Alex pe chat? Avem test. No way! E 22.56 si tu ma intrebi de fericire cand eu am test? Cand au hotarat testul asta si la ce e? ………Bla, bla, bla!! Like si share! Chestia asta trebuie distribuita. Nu inteleg ce spune, dar poza e misto si textul suna bine!
-Te iubesc, Ana! Asta e fericirea mea. Si… sa stii ca esti mai frumoasa in realitate. In curand vei intelege.
-Ihi, si eu!

Nicusor nu are internet. Ana are…are mere virtuale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!