Frigul anunta Craciunul, desi ne pregatim de…Paste

E frig. Tremur in palton ca un catel uitat sub strasina casei, in plina iarna. Si duminica se presupune ca e Pastele. Cu vreo 30 si ceva de ani in urma asteptam marea sarbatoare in pantofiori cu bareta si rochita in buline. Cu maneca scurta. Peste ea imi aranja bunica un jerseu in nasturi.

In mana imi punea un buchet de narcise si margaritar si o punguta din care nu lipsea oul rosu, felia de cozonac si alte cateva nimicuri de impartit. Soarele se cocota pe treptele norilor si ramanea pe pozitie pana in toamna tarzie. De cativa ani buni nici primavara nu mai e ce-a fost. Si am un sentiment ciudat ca, anul asta, vara va pica intr-o zi de miercuri.
Eu continui sa tremur nostalgic, facandu-mi loc printre sutele de umbrele si tot atatia concetateni care au luat cu asalt magazinele. De haine. In hypermarket nu am curaj sa merg. Sunt convinsa ca am mai multa siguranta pe strazile din Orientul mijlociu decat pe culoarele dintre rafturi.
Desi, la ce atmosfera e in jurul meu, merg pe ideea ca nici aici nu am certificat de garantie.
-Las-o pe doamna, nu o mai trage de palton!
Bun, am inceput bine! gandesc pe repede-inainte, reusind un rictus pe care pustiul din fata mea mi-l citeste ca atare.
-Ce luam, mah? Pentru ce suntem aici? intreaba un el, strain de timpul, spatiul si planeta asta, inca populata
-Pentru ce am venit de acasa? Ce tot intrebi atata? Tine copilul si nu mai intreba, ca nu esti la cadastru! vine si raspunsul ei, perfect integrata in peisaj. Nu vine Pastele? Trebuie sa-i luam astuia, mic: chiloti, sosete, maieu, pantaloni. Sa fie toate noi.
Asta e conversatia din stanga mea. El, plin de broboane(imbracat neinspirat pentru chilotareala de Paste), ea dezinvolta, nascuta printre noutati si umerase. Copilul plictisit ii cara in cap lovituri cu o ratusca. De plus. Constant.
In dreapta mea, un alt el, mai degajat, facea exercitii cu un prichindel de vreo trei ani care-si indesa pe cap diferite caciuli. Avea cel putin sase(numarate rapid).
-Nu paaaaace! Ata e ulata! si zbang, cu ea de podea
-Rares, nu-i frumos tati!
-Ieeeee!!!!
-Nu-i frumos, pitic! Uite, rade doamna de noi!( si isi roteste privirea in jur cu intentia de a gasi o “doamna” care ar putea sa rada de el). Pune ochii pe mine si degetul aratator.
-Vezi? Rade doamna. Se poate? Noi suntem baieti educati
– Nuuuuu, nu lade! Ie peliata(speriata, da) Ata ial ulata! si arunca a doua caciula in sacosa unei masivitatii care tipa intr-un telefon:
-Nu gasesc, draga! E lume aici, de nu poti respira. Nu mai au nimic! Trebuia sa cumpar din vara.
Prichindelul, nemultumit se arunca pe jos, ca un soldat pe front, si incepe sa se tarasca pe coate printre doua rafturi pline pana la refuz cu sosete si strampi de toate culorile.
Nu-mi e de ajuns ca trebuie sa-mi feresc coloana de loviturile-pardon ale masivitatii care a plecat la cumparaturi cu geanta-troller, trebuie sa am grija si unde pun piciorul, pentru ca piticul e dispus sa stearga, gratuit, podeaua magazinului.
-Vreau acasa, m-am plictisit!
-Si cu ce te imbrac, mah, de Paste? Vezi ca te pocnesc de nu te vezi! Tu te uiti urat la mine?

-Scuzati! Numere mai mari nu exista?
-Exista!
-Vreau si eu trei. Si cat mai mari

-Ia, uite, mah, manca-l-ar tata, stie sa sufle nasul! Sufla, taticule, sulfa!(in fata marelui eveniment stau intepeniti cu gurile cascate, trei curiosi, care asteapta cuminti sa se elibereze macar o cabina de proba).

-Ba, esti nebun! Care a luat, mah, pantalonii de trening L si a lasat bluza S? Cum mai face eu pereche?

-M-a pus naiba sa ies din casa! Astia se omoara pe chiloti, cum se omorau aia pe tigai! Doamne fereste!

-Hai, dom’le, nu te mai vaieta! Sa vezi ce e in piata, la miei… Aici e parfum de firma!

-Andrei, spune-i doamnei de la casa, ce trebuie sa faca tati acum?
-Baga bani, iubi, baga bani!

Dupa o ora( trasa de par de un tanc plictisit in bratele mamei, lovita in trei coaste de trollerul masivitatii, cu doua gume lipite strategic pe palton) imi fac loc spre casa. Nu mai tremur. Nu am de ce. La casa, am legat scurt trei prietenii, am schimbat retete de prajituri si am strans vreo cateva perechi de sireturi. M-am incalzit.

2 Comments

  • Luisa 17 aprilie 2014 Reply

    Daaaa, repetabila bulibaseala din preajma sarbatorilor! Nu conteaza de ce, cum, unde, cand, cat, ci numa’ chilotareala sa fie, de parca in cursul anului s-a mers in fundatia goala. :))

    Mah, ai mai pus de-o povestioara hazlie, asa ca iti multumesc tucandu-ti caputul cela destept!

    Sa ai un Paste Fericit, cu Pace si Lumina! Muaah!

    • Zăpăcita Creaţă 22 aprilie 2014 Reply

      Si eu te tuc,Luisa, si-ti intorc insutit gandurile de bine. Zmoaaahhh!!!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!