Frumusetea strazii mele cu miros de… viorele…

 

glEkglEC6MLc2qSP

Strada pe care stau e lipita de fruntea dealului. Nici prea lunga, nici prea scurta, nici macar plombata( nu are cum din moment ce nu a vazut in viata ei asfaltu’). Din “gand in gand”, cand dam cu jalba-n Primarie, ne mai trezim pricopsiti cu cate o masina, doua, de piatra.
Unul dintre vecini are patima pamantului. De un an de zile, saptamanal, in poarta lui se opreste cate un camion cu pamant. In prima faza am zis ca are crestinu’ de intarit’ malu’ din spatele curtii, apoi ne-am dus cu gandul ca ar avea vreo afacere ilicita. Costica a venit cu ipoteza ca il aduce in curte, asa, sa se obisnuiasca soacra-sa cu el.
– Mah, asta il pune in saci si-l vinde prin fundu’ curtii, si-a dat cu presupusu’si Mitica Corcodel.
Am stat cu ipotezele in cap, cum stau rufele pe sarma, vreo jumatate de an. Dupa jumatatea asta, stransi in jurul unui cos cu gogosi, am concluzionat.
– E clar! Asta muta Sovata in batatura, sa scape de vaicarelile Auricai(adica nevasta-sa). In ritmul asta, Lacu’ Ursu scrie pe strada noastra. Namol si sare…si sa vezi ce tratament facem in batatura lu’ Telu!
Ca sa nu stricam buna vecinatate, ne-am si vazut potentiali clienti ca, deh, unii dintre noi merg, vara de vara, la bai. Ne lua drumul din picioare. Insa, planurile s-au stricat brusc, intr-o singura zi, calduroasa ce-i drept, cand in coltul strazii a aparut o remorca cu. ..”scursuri” de pe santier. In momentul asta am aruncat cu “abonamentele” inchipuite si am luat foc toti. Acu’… una era sa treci peste namol si alta era sa-ti feresti talpile si rotile masinii de cuie si fier.
Costica s-a dezabonat primul de la “namol, soare, posibile fetite goale”. Asta, dupa ce a schimbat primul cauciuc.
– Unde te duci, taticule? l-a intrebat Adelin vazand furia cu care a trantit Costica poarta mica.
– Ete, ma duc la veterinar! Si-a rupt picioru’ melcu’. Merg sa i-l puna in ghips.
Adelin face ochi mari, se scarpina in cap(ceva nu se pupa cu notiunile invatate la scoala) si indrazneste:
– Pai, mah, taticule, melcii are picioare?
– Are, mah. Cu ce fug ei?
– Nu fuge, mah, taticule! N-are talpi. Se taraste.
– Asa o sa se tarasca Telu daca nu curata strada si nu termina cu pamantul asta! Ma vede dand ocol masinii si, realizand ca m-am pricopsit si eu cu vreun cui, ma intreaba daca merg cu el sa lamurim problema, ca unde-s doi puterea ..verbala, creste.
Ajungem la poarta. Telu strangea cureaua cainelui.
– Mah, vecine, zic io, ce Dumnezeu faci cu atata pamant? Ai de gand sa ne ingropi pe toti? Bine, de un an, ne-ai obisnuit cu pamantul, dar cu resturile de pe santier, nu ai sanse.
Telu rade cu toata fata, de zici ca face vreo reclama la unelte de lucru, si raspunde senin:
– Incarc vecina ca, iete, daca bag masina in curte, o ia la vale.
– Pai, zic eu, luata usor de nervi, si daca faci dealu’ in poarta, eu pe unde mai trec?
– Pai… il batatoresc frumos vecina, n-ai grija!
– Si cuiele din rotile de la masina? Cu alea ce facem?
Costica ma sustine dand din cap. Telu, cumpaneste mai intai situatia lui, apoi pe a mea, se freaca-n freza si ma intreaba cu privirea, aia, de stie tot:
– Ce marca aveti la cauciucuri?
– Michelin, zic eu, neintelegand ce treaba are marca cu fieru’ din fata curtii.
– Nu intra, spune el sigur.
– Cine? intreb eu.
– Cuiu’.
– Aha. Sa inteleg ca nu are contract. Cuiul refuza sa intre in marca asta.
– Da, ca  ie proaste cauciucurile de marca asta. Deci, nu intra cuiele in ele, concluzioneaza specialistul pamantului.
In momentul asta, soarele se rusineaza si se retrage intre nori. Costica, dinamitat pe dinauntru, da in clocot:
– Cine are, mah, cauciucuri proaste? Bai, Telule, uite care e treaba! Nu iti zic sa schimbi creieru’ ca nu ai cu ce, nici sa imi platesti cauciucul de la masina, da’ nici sa faci misto de noi! Nu ma fa sa te trec in evidenta lu’ Dumnezeu! Maine sa gasesc luna aici, pe strada, ca fac circ! Si, daca gasesc vreun capat de sarma sau vreun cui in talpa masinii, din nou, ti-o pun in brate, sa-mi iei alta! Clar?
Plecam multumiti de interventie, lasandu-l pe Telu in bombaneli neintelese, blocat mental.
Dupa tarasenia asta am presupus ca se potoleste, insa, la vreo cateva zile, descoperim, in varful stradutei, un alt camion cu…pamant. Telu, cu manecile suflecate pana’n coate, dadea indicatii stricte:
– Stanga, dreapta, las-o asa!
Latrau cainii pe strada de ziceai ca au aterizat martienii. Treziti de prin curti de atata latrat, pe la porti au inceput sa apara vecinii. Ne uitam unii la altii ca la moastele Sf Nectarie. Hotarati, luam strada in picioare si ne indreptam catre Telu.
– Bre, vecine zic eu apropiindu-ma, ce mai faci, dom’le, cu pamantu’ asta?
El, scurt, ca avea treaba:
– Imi trebuie!
– Bai, Telule, zice unul dintre vecini, asta e cu ingrasamant, mah? Ce faci cu el?
– E, raspunde Telu la fel de ocupat. Il pun in gradina.
– Credeam ca e pentru mastile faciale ale soacra-tii, il ironizeaza Tudoras.
– Aaa, nu, il pun la rosii.
– In cat timp? intreb eu.
– Pai, io stiu? Ca, ete, vara e pe sfarsite!
– Cum e pe sfarsite, Telule? intreb eu. Esti pe pastile? Nici nu a inceput. Ai doua variante: ori iti schimbi psihiatrul, ori tratamentul!
Lipaia soarele ca-n iulie si mirosea a ingrasamant de ne usturau ochii in cap.
– Mah, strange-l! Strange-l, repede, ca se anunta ploi si daca ramanem cu masinile aici, toti aia nerostitii te ia!
Telu rade cu toata fata, nepricepand aluzia.
– Lasa, Costica, mai faci miscare si tu si, daca ploua, n-ai nevoie de Techirghiol. Vine el la tine.
Costica scoate flacari pe nas ca balaurul din poveste:
– Telule, ochii la mine! Cu vinu’ am inceput prietenia, in vin te inec daca nu incetezi cu pamantul! Ia lopata si fa luna, ca ti-l punem in terasa! Da-o in ma-sa de treaba! Maine, poimaine, muti cimitiru’ aici, ca aia au mai mult pamant. Si, brusc, se intoarce catre soferul masinii:
– Ia, dom’le’, jarca de aci! Daca mai face vreo comanda de pamant si te mai vad cu masina pe strada asta, ramai fara licenta!
Omu’ urca in masina si dispare cat ai clipi. Noi ne retragem usurel… In spate il auzim pe Telu’ strigand:
– Aurico, ia copii si trece-ti incoa! Hai, ca e treaba serioasa! Pana in seara tre’ sa facem autostrada.

2 Comments

  • Alin_escu 4 aprilie 2014 Reply

    Dupa 100 de ani, s-a mai nascut un ,,Vlad Musatescu” (tot pitestean). Daca treci si la parodii polițiste… iti cer autografe pe la poata, pe zapastrit.

  • Alin_escu 4 aprilie 2014 Reply

    *poarta:))

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!