Ia cardul! Lasa-mi viata!

cumparaturi

-Bai, care e faza cu “barbatii nu rezista la cumparaturi”? Adica rezistam noi pe front, in scoli militare, jucam fotbal, rugby, tragem de fiare pana ne ies ochii din cap, pilotam avioane de lupta, mergem pe Luna si nu rezistam la o sesiune de cumparaturi? Hai, ma, las-o jos, ca macane! Asta e o supozitie banala conceputa de vreo feminista cu mustata care si-a facut un tel in viata din a ne denigra rasa.
-Pariu ca nu rezisti? ma intreaba Ea intr-o dimineta, la cafea.
-Iubire, te stiu inteligenta, nu umblai cu un pampalau. Daca tu crezi ca o sesiune de chilotareala e ca un test de acceptare in fortele speciale, te inseli.
– Accepti? intreaba ea cu un ranjet de Garbo
– Accept! ranjeste Rambo din mine(ce naiba, doar nu ma arunca in inchisoarea de la Aiud sau in groapa cu lei!?)

-Siiiii, iata-ne la cumparaturi! Sunt vioi dupa cafeaua de dimineata, imbracat lejer, mobil la purtator, pariul e ca si castigat. In doua ore sunt acasa sau pe o terasa cu baietii la o bere.
Intram in primul magazin. Fac un pas ca sa ma dumiresc in ce am intrat. Ea, ochi de uliu, minte agera, auz ascutit, analizeaza spatiul intr-o singura secunda si-mi spune scurt:
-Mda, nu e ce trebuie. Hai!Plecam!
Eu o privesc ca talambul, nedumerit de miscarea asta, dar zambindu-i cu un colt de gura. Nici nu apuc bine sa arunc un saru’-mana, ca ma si intoarce din drum ca pe stufat in oala. Pariul, e pariu. O insotesc precum un caine credincios, doar suntem la chilotareala.
Al doilea magazin. Intru( temator ce-i drept) apuc sa salut, ca doar am trei pasi pana la tejgheaua vanzatoarei, si cand sa imi intru in rol, o aud din usa:
-Hai, iubire!
-Sa-mi trag una! Cand a ajuns la usa? Era in fata mea. Cu ochii mei am vazut-o cum scana rafturile. Va jur ca eu nici nu am apucat sa-mi dau seama unde sunt! Vanzatoarea se uita la noi ca la martieni, eu ma intorc si parasesc indignat magazinul. Am cinci degete de cenusa in cap. In urmatoarele trei magazine mi-a facut aceeasi faza. Am intrat si am iesit precum o cartela folosita in aparatele de intrare la metrou.
-Ok, nu e ce imi trebuie! Mergem si la H&M! Hai sa vedem ce e dincolo! Nici astia nu au ce trebuie! Hai sa vedem si aici!
Sunt in fata magazinului cu numarul 6. Da, le-am numarat, sa stiu cu cate ii scot ochii la final. De fapt, stai! Cred ca e al saselea. La cum mi se rotesc rotitele prin cap si la ameteala care cere Betaserc nu mai stiu cate-s exact.  Dar…nu intru. Nuuuuu, ca nu-si mai bate ea joc de mine! O astept la usa. Ce rost are sa mai intru, ca prostu’, sa ma intoarca Ea din drum( sub privirile compatimitoare si dezaprobatoare ale vanzatoarelor)? Nu am nevoie de mila lor! De data asta nu ma mai fac de ras!
Ea face trei pasi, scaneaza stanga, dreapta, mai face inca trei pasi… hooooopa, pare interesata. Eu, in usa. Nu ma misc. Nu respir. Nu ma risc. Se intoarce spre mine si imi zambeste. Cred ca zambeste. Deja nu mai bat bine pana la ea.
– Hai, intra! O sa ramanem putin aici, o aud din mijlocul magazinului
Intru, ce puii mei sa fac?! Am vrut pariu? Am pariu. Calc cu teama, ca pe un teren minat, desi ea are zambetul cat China si e  linistita. Asta inseamna ca sunt pe teritoriu sigur.  In jur: rochii de dama, bluze, accesorii. O duduie invarte niste umerase si alta se uita la casa de marcat ca la porti stelare. Le salut cu sonor maxim. Nu e rau aici. Biiine, e primul magazin in care intru realmente si …ma simt in siguranta. Caut din priviri un scaun, un fotoliu, ceva, asta ca sa nu-mi las intreaga greutate peste vitrina cu esarfe si genti. Duduia cu umerasele imi intuieste gandul si, zambindu-mi senin, ma pofteste pe fotoliul asezat strategic, exact in dreptul cabinelor de proba.
-Buuun, sa cucerim trofeul! imi zic, si ma asez comod pe fotoliu.
Iubita mea uita ca exist, se converseaza cu vanzatoarele, cauta numerele potrivite pentru: rochii, camasi, fuste si ce orice altceva s-a mai inventat in materie vestimentara. Eu ii caut privirea printre umerase, ii zambesc si ca sa ii arat cat de bine ma simt, ii trimit bezele, facandu-i cu ochiul.
Ea intra in cabina ca o felina, se schimba cu usurinta, iese triumfand si ma intreaba, senina:
– Ce zici de asta?
– Pai, nu e aceeasi? o intreb, cautandu-i formele.
– Nu! Cea dinainte era verde.
– E ok. Iti vine bine.
– Crezi?
– Opaaaaa!!! E de rau! Cand o femeie te intreaba daca esti sigur de ce afirmi, pregateste-te de dezastru! Din momentul asta se asteapta sa-i aduci argumente sustinute, fara gafe. Daca nu-ti instruiesti fiecare muschi facial si nu-ti pui lanterna-n ochi ca sa-ti stralucerasca irisii de admiratie, nu esti credibil. Un fluierat de baiat de cartier(nu a paguba, a admiratie), usor pervers, fara tampla rezemata in palma, si te-ai salvat. Ai dat-o pe spate. Asta fac  eu de vreo juma’ de ora. La a zecea rochie, Rambo din mine a murit. In maini simt usoare furnicaturi si pe frunte mi-au aparut primele broboane de transpiratie. Incerc sa joc ceva pe telefon, dar degetele sunt butuc si in ochi  trei paianjeni croseteaza panze trainice.

Femeile care intra in magazin ma privesc admirativ, iar consortii imi plang de mila. Vizibil. Eu nu sunt stanjenit. Intepenit, da, dar nu stanjenit.
– Niste pacalici!
Femeia mea e relaxata. Merge la cabina cu rochie dupa rochie. Mie nu imi mai ajunge fotoliul. Mi se lipeste limba de cerul gurii si gatul mi s-a uscat de zici ca-s in Sahara. Duduia imi observa paloarea si ma intreaba amabil:
-Doriti ceva?
-O bere!
-Nu servim!
-Nu serviti dumeavoastra. Eu as servi.
-Nu, nu servim bere.
-O cola, atunci..
-Nici!
-Nu se poate sa nu aveti o gura de bautura pentru amarati din astia, ca mine…
-Sunteti singurul, imi raspunde duduia.
-Adica singurul prost! gandesc eu, cu voce tare. Iubire, incerc eu marea cu degetul, ma ofilesc ca trandafirul tau din sufragerie! Pana probezi tu rochia, merg sa iau o sticla cu apa. Ma intorc cat inchizi tu trei nasturi! o anunt eu cu o juma’ de gura.
-Nu mergi nicaieri! Crezi ca eu nu-s deshidratata? Stai aici! Ai zis ca rezisti. Deci, ce parere ai de asta? ma intreaba ea, senina, din usa cabinei de proba.
-Pare de treaba, raspund eu ca tampitul
-Nu vanzatoarea,  bluza! da ea cu laseru’ in mine
-Aaaa, e misto rau, ii raspund eu cu restul de aer din plamani
-Zici?
-Nu ca zic. E facuta pentru tine, iubire. Iti pune..aaa..totul in evidenta!
-Ermmm, nu stiu, mai probez. Si pare serioasa.
Eu sunt mai mult lesinat. Nu mai am ce sa inghit. Saliva am terminat-o acu’ trei sferturi de ora. Fotoliu are cuie in el. Mi-au amortit si unghiile de la picioare. Respir din ce in ce mai rar.
-Din ce-ai facut-o, Doamne, de are atata rabdare?
Cu ultimele puteri, ma pravalesc in fotoliu cerand indurare zeilor( daca exista cineva)
-Cu ce ti-am gresit, Doamne? Mi se trage de la Invierea de anul trecut, asa-i?
Simt cum ma strange tot universul, blocand-mi arterele. Sangele nu-mi mai iriga nimic. Astept sa mor incet, in chinuri, desi prefer sa fiu dat la lei. Chinurile alea mi se par rezonabile. Femeia mea a pierdut sirul rochiilor. Una are faldurile prea mari, alta ii scoate burta in evidenta, alta pielea nebronzata… Eu am pierdut randul injuraturilor. Fac calcule matematice si, ca sa nu-mi pierd mintile, insist cu rugaciuni divine:
-Ia-ma, Doamne, inainte sa-mi fac felul cu vreun umeras!
Imi dau lacrimile din nimic. E clar, e semn de depresie. Cat mai sunt lucid caut in telefon numarul unui amic care are un cabinet de psihiatrie. Sa fie la indemana. Ea nu da semne de oboseala. Vanzatoarele fac metanii( sa disparem din magazin, imi explic) si isi fac de lucru pe sub tejghele. Eu plang ca un copil. De draci, intai, apoi de neputinta. Intr-un final, adorm. Exact dupa rochia rosie cu spatele din dantela pe care a probat-o de cinci ori. La a cincea proba, am picat. Am si visat. Eram in fata barmanului, cerandu-i o sticla de tarie cand ii aud tignalul:
-Iubireeee!!! Wake up! Asta e! Cred ca o iau pe asta
Sar din somn, buimac. Nu stiu unde sunt. O privesc hypnotic si zambesc prostesc.
– Gata, ai terminat? incerc eu o intrebare stupida.
– Ihi, dar la bluza asta, transparenta, nu am sutien. Asa ca mergem la lenjerie intima.
In secunda asta as vrea sa fiu un terorist, sa mor dinamitat pentru orice cauza. Dar nu am eu norocul asta. Nu langa o femeie ca ea. Asa ca ma las tarat pana la magazinul cu lenjerie intima. Oricum nu mai sunt eu. Pe la etaj, imi intalnesc vreo trei colegi de munca. I-as fi salutat daca as fi avut cu ce. Doar in dinti nu mai aveam sacose. Femeia mea e in forta si imi turuie fericita in urechi:
– O vezi pe tipa din fata? Abia s-a intors din Singapore si aia din dreapta ei lucreaza la Titi, in agentie. Ala care e cu ea si-a luat saptamana trecuta Audi si se lauda, pe face, cu ea.  Iar roscata care a intrat in C&A s-a pus pe bune cu unul, Toni, care are o afacere cu grau.
-Dumnezeule! Cum de le stie pe toate(a stat numai in cabina de proba)?! E clar! E agent sub acoperire. Asta e in stare sa ma sufoce in somn, cu perna.
– Cum de stii atatea?
– Le-am auzit in cabina de proba. Tu nu le-ai vazut?
– Nu imi amintesc. Posibil sa fi intrat cand imi cautam un cordon sa-mi curm zilele.
– Ce esti asa morocanos? Hai ca mai avem magazinul de pantofi si, gata, mergem acasa! Siiiii, acasa, le probez pe toate siiii..si imi face, scurt, cu ochiul.
– Si nimic! ii scurtez eu entuziasmul.Te anunt ca ai castigat pariul. Ia cardul! Pin-ul il stii. Lasa-mi viata!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!