Ia-ti mireasa ziua buna…

mireasa

Ma topeam de lene. Sincer, nu era vorba de lenea aia din poveste, ci de o moleseala de amiaza, caci asa de tare stralucea soarele incat topise in mine orice urma de reactie. Stateam in gradina si-mi lasasem gandurile sa rataceasca peste tot si niciunde. Nici prieteni imaginari nu mai nascoceam, nici personaje, nici retete si nici planuri pentru seara respectiva. Cand stai asa, cu mintea-n recreatie, cu corpul lasat ca la mare, in bataia razelor, nu-ti mai trebuie nimic. Nu simti, nu gandesti, doar asculti. Ascultam cum creste iarba si cum isi faceau loc printre firele ei cateva furnici. Exact cand era lenea mai dulce, aud telefonul. Suna de parca era o vrajitoare sugrumata de un fag batran. Am raspuns, ca nu aveam incotro.
– Cine si-a pus in cap sa sune, o sa insiste daca nu raspund acum, am gandit eu. S-a dus terapia mea, s-a dus intrarea mea in lumea Avatarului! Cu jumatate de gura scot un alo stins( sa-si dea seama apelantul ca nu era timp de sunat) La capatul …undelor, vara-mea.
– Ce faci, fata? Cand ajungeti?
– Auleu, maine e nunta! ma trezesc spunand tare.
– E, zice ea, sigura ca data e corecta. Te pregatisi?
– Ma! Pe la zece suntem acolo. Ne agatam de-un buchet de flori si ne vedem in fata blocului. Sa nu-ti faci intrarea singurica! o somez.
-Nt! imi garanteaza, verbal, olteanca mea.
Dimineata, la zece, eram in Bals. Cativa dintre osicari mermeleau prin bucataria nuntasilor mancarea de dupa cununie. Pe mine m-a pricopsit Dumnezeu cu rude pline de culoare si umor, pentru care ar trebui sa ridic zilnic la cer rugaciuni de recunostinta. Acu’ ma aflam la verii primari ai mamei care-si maritau fata cea mica. Au dat-o dupa baiat bun si muncitor. Plecati amandoi in Italia ca,de altfel, trei sferturi dintre balseni. In Italia isi facusera casa lor, aveau locuri de munca bune….Venisera special din tara macaronarilor pentru nunta. Si ei si nasii. Cum e la romani, nunta se face pe indelete, motiv de fala si bucurie.
Asa ca, dimineata la zece, toti vecinii isi pusesera scaunele in balcoane( sa aiba vederea mai buna) si trasesera draperiile de la ferestre. Blocul tipa de la intrare de podoabe lucrate manual din hartie colorata, realizate probabil de copiii vecinilor de la parter, mesteri in traforaj, pirogravura, musca pe goblen si fata de masa, etc… Dincolo de usa de la intrare, un musuroi de furnici. Din apartament se auzeau “conversatii” firesti, de nuntasi in focuri. Toti olteni.
– Hai, cu prajiturile! Mah, care puse scaunul asta in picioarele mele? Ce stai, mah, ca Iisus pe cruce? Misca-te de ada cascavalu’, sa-l taiem! Hauleu, desteptii pamantului! Vai de capu’ meu, astia luara cascaval de post! Care luarati, mah, cascaval de post? N-avuserati ochii cu voi? Suntem la parastas, in post? Ii facem lu’ muica de zece ani? Vedeti sa nu sa arda pulpele! Dulcica, trece mainile prin nuca si scutura peste prajitura asta! Nu taia varza, las-o asa! La cat vin muzicantii? Unde sunt florile de nasi? Misca-te, Gigi, ca trece personalu’ pana pui tu vinu-n sticle! Care lasa apa la baie sa curga, mah? Pune-ti bradul la intrare! Hai cu fetele da masa! Striga, mah, la muzicanti sa schimbe melodia, ca ma capiara!
– Ia uite, maaaaaaaahh, venii Adiiiii de la Pitesti! Sariti la pupat!
Eii, cand e vorba sa te pupi olteneste, iti trebuie timp, rabdare si pachetul de servetele umede. Intai se uita la tine, de sus pana jos( ca la preselectii de topmodele), apoi iti inrosesc obrajii cu pupaturi zgomotoase pe care ti le sterg, mai apoi, cu dosul palmei. De drag, mare drag… Daca scapi din asta, restul de traditii pana-n noapte e nimic, un fel de cocktail pe sezlong…
Nunta isi vede de ale ei, eu de picioarele mele cocotate pe toc( ca asa se preteaza la evenimente sofisticate). In jur, zarva mare. Cate un chiuit scurt, lasat in coada de peste de cate o vecina cu oala de ciorba pe foc. Cu zece minute inainte de cununia civila se face strigarea si, mai ceva ca in aeroport, ordine scurte de imbarcare. Prima, in fata, masina lautarilor. O Dacie 1300 transformata in band pe roti. In fata, soferul. In dreapta, acordeonistul. In spate… statia, violonistul( care deschisese geamul sa faca loc arcusului) si clapistul cu orga pe genunchi. In portbagaj si pe masina, boxele. Meserie. N-am vazut in viata mea o orchestra pe roti, made in Bals. Pe asta trebuie sa o facem de-a noastra: produs suta la suta romanesc.
O luam pe strada mare cu bandul din Dacie. Si cantau baietii la microfon, duduiau basii si tresareau chelnerii de la terasa. De placere! Am crezut ca e singura masina-orchestra, dar, neah. Nu era. Ne-au mai depasit alte doua, grabite sa ajunga la nunta, sa traiasca! Ajunge masina, buuun, isi face loc acordeonul care se frangea-n talent de bastinas oltean si-i zicea de bucurie si mare traire de moment.
-Este, maaaaah! auzeam cate un participant la eveniment abia dat jos din masina. Faceti loc, faceti loc, ca-mi crapa pintenu’ pe loc! Si tine-te bine.
Dupa cununie, poze, imbratisari si tone de confetti, structura de baza in cocurile doamnelor. Si… coafura, rezista. Coc made in Bals, una bucata fixativ in capul fiecarei cuconete.
– Hai ca se incalzeste zaibaru’!(cand pronunti zaibar, se inghesuie ca gandacii prin masini de zici ca se da praz gratuit)
La udat, am sarit etapa, prin… fofilare. Si eu si verisoarele mele primare. Doua bucati. Nuntasii au plecat sa bata, la picior, juma’ de oras, respectand traditia noastra cu varsatul apei la rascruce( nu de vanturi, normal). Cei ramasi pe langa casa miresei au golit blidele de bunatati si-au degustat pret de vreo trei damigene cu zaibar, asa, sa-si faca curaj pentru masa de seara.

Cand se rasfata soarele pe cer mai tare, au aparut si mirii de la udat. Si, incinge, nene, vreo trei sarbe, de sareau si rufele de pe sarmele gospodinelor. Cei mai curajosi dintre vecini, au coborat la hora. Restul, adica juma’ de cartier batea pintenu’ pe loc, prin balcoane si sufragerii, caci muzicantii nu se deziceau, cantau patimas, cu foc, ca nu degeaba erau cei mai cautati din oras. Dupa o pereche de pantofi rupti, haida la biserica!
Cine nu stie cum arata o nunta de olteni, sa-si procure una. Sa dea anunt pe mercador, daca nu e rost de vreo ruda. Garantat este cea mai tare experienta ever! Ce aruncari in gol, ce parapanta? Olteni, muica, sa-mi traiasca neamu’! -va continua-

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!