In vizita – final –

Într-un fenal ajunserăm acasă, da’ dupe tort, dupe, că năşica nici nu vru să audă că plecăm dinainte de a degusta bunătate de produs creat cu mănuţile propri şi bun de pus pe pagina de revistă anume tort cu caramel şi nucă, deînsiropat cu lichior dă ouă şi tras şi pe faţă şi pe dos pin ciocolată belgiană de înaltă valoare şi consestenţă plus cost iecsagerat, că naş fi dat 150 dă lei pă kil nici dacă mă ruga Georgecă în genunchi cu lacrime curse dus – întors pe obraji. Deci rămăsărăm mai mult de dragul naşicii, că aşa o destencţie are şio drăgălăşenie în grai şi privire că te topieşte pe loc cacum ai fi înghieţata pe care o uită Georgecă pă masa din bucătărie, căcând vrei şi tu să serveşti menunăţia, mai serveşti pe dracu’, că ie lapte cu spume de ciocolată, nicidecum paradisu’ înghieţat pe carel cumperi. Aşa că ne aşezarăm la masă mai spre capăt să stăm dracu la destanţă dă soacrămea care se lipise de colonel şi se şi vedea mare coloneasă în casa de pe lac a babătâiului. Mă şi când apăru năşica în prag cu tortu pă ietaj şi o floare dă ciocolată în vârf dă leşenarăm dă poftă toţi, deodată ne comandă naşu să pornim glasurile şi săi cântăm de la mulţi ani, că deaia ne aflam acoloşa. Şi se iemoţionă năşică dimpreună cu năşica mare, că Georgică e mare fan petrecere şiaşa îi place să se destindă şi să petreacă, de nuţi vine a crede şiodată a început să le felicite peamândouă în tandem, ca să nu rămână niciuna neafectată.
– Hai să ne trăieşti, năşică, pupateaş, dimpreună cu mămica pin care ai venit! Hai tuoată lumia deodată cu mine! Să trăiască măăăăta care tea făcuuuuut, datorită mătiiii noi team cunoscuuuut! Ihaaaaa!!! Aşa, naşaaaaa mea!!!
Şi se înroşiră de iemoţie ambele dimpreună deţi ierea mai mare dragul să le preveşti şiapoi trecurăm la servirea minunăţiei dupe ce o poză năşicul pe tuoate părţile, să se mândrească pe virtual. Apoi servirăm câte o bucăţică plus una a vecinilor dă scaun care plecaseră din urgenţă pe motiv dă sugrumare vocală a copilului care chirăia în mejlocu’ patului dă doo ore încheiate, de nui făcea faţă nici bunicii, nici doica. Bun tort! Mâncă şi mămica lu Georgecă cu sfioşenie din linguriţa colonelului, că tot ca iedera rămase dă bietul om până la capătul petrecerii. Şi prostănacul o privea în ochi şio servea linguriţă cu linguriţă cacum ar fi fost o mierlă – pui hrănită de mierla – mamă, şi ea deschidea ciocu şi dădea neşte gene piste cap de ni sau întors şi stomacele şi colonurile pe dos deam ieşit din sofragerie cu viteza fleşului mai să ne aruncă dracu în pescena fără apă.
– Georgecă, io crecă ne făcurăm soficient de căcat. Iao pe mătă de o aripă, să numi ies din fineţea firii şi ieducaţiei mele personale şi să mă cobor la nivelul ei de şcolarizare incertă, că ne ştie lumia şi pă partea ailaltă a planetii. Iao şi bago în maşină, că naşu săracu vomită dracu de doo ori de când îi găsi pă amorezi verificânduşi măselile pe buza piscinii. Nea stricat şi nopticica şi reputaţia. Deo mai ieşi ea din bătătură dacu încolo, să numi mai spui tu mie Pisi Monamur!
– Fetică, cum dracu so iau, că zici că e lipită cu superglu dă haina colonelului. Tu nu vezi că nu mai vrea să vină acasă?
– Atunci laso pe mâna mea!
Luai din cuier haina clocitoarei şi mă oprii în dreptul îndrăgostiţilor care se sorbea din priviri:
– Mămică, ţine haina şi hai acasă că sună Leana lu Majorete că cică ai primit premiul dă la tombolă, o maşină roşie patru ori patru şaişpe, cu o fundă mare pă acoperiş şi ie strânsă lumia ca la circ în poarta casii.
Cum auzi mămica de aşa ceva, lăsă şi dragoste şi tot, îl asigură pă banditul dă inimă căl contactează ea când şio reveni din iemoţia care o invadă şi dispăru în maşină în doi timpi. Se uita Georgecă ca la marmote şi nu înţelegea cum dracu am reuşit so desprind pe coloneasă de luna colonelului şi de casa lui de pe buza bălţii.
– Dăi bice, Georgecă, să no prindă dragostea din urmă şi so depăşească pe aia comercială că neam ars! Calco can filme!
Când ajunserăm în faţa casei odată belii ochii îndrăgostita şi începu să urle:
– Hoţiiiiiii!!! Sună la Politieeee, mea furat maşinutaaaaaa mea roşioară deo primii cadou. Auleeeeu, unde e maşinuţa mea cămi vine sa leşin acileaa?!!!
Georgică nu înţelegea de ce se exterioriza can filme cu morţi vii şi se uita disperat la mămicuţa lui care jelea ca din formaţia de urlătoare de la înmormântări.
– Veorelo, ce dracu are de plânge în halul ăsta, că scuoală o stradă întreagă. Cei veni?
Normal că iam povestit cum dea ajuns ea aşa repede în maşină şi normal că nu mia dat dreptate că până sămi dea dreptate i-am retezat claxonu soacrămii cu blândeţe:
– Taci, bre, din gură, că nai câştigat nimic! Îţi spusei aşa să te dezlipesc de colonel. Treci în casă, că ne aude tăticu şi te întreabă el cum e cu măritişul şi nu ştiu cum mai scapi din povestea asta!
Nici nam termenat propoziţia că sa albit tuoată la cuvântul nai câştigat şi iar a înlemnit ca statuia deam duso pe braţe pânăn dormitor şi de trei zile e o linişte în casă de zici că am avut o sticluţă cu zen şi lam împrăştiat peste tot. Stă cu ochin grindă şi oftează.
Colonelu na mai căutato dupe ce sa trezit din beţie şi tăticu nici nu întreabă de ce stă nemuritoare în mijlocul patului fără să scuoată fun sunet. E prea fericit să strice ceva cu fo întrebare, aşa că fluieră pe lângă aragaz cât face cafiaua şi să învârte can filmele indiene, plin dă ienergie. Cred că bănuieşte că io sunt sursa tăcerii, că am găsit pă masa din hol un buchiet dă crezanteme albe şi un platou dă prăjiture bune. Cu ciocolată da’ mai mult românească, nu belgiană. Da’ fură bune. Bună fu şi oaza de răsfăţ de la spa şi liniştea din căsuţă.

Vă pup la nesfârşit cu mare bucurie internă, Veorela

 

2 Comments

  • marina 7 februarie 2019 Reply

    Superb, am ras cu lacrimi……

    • Zăpăcita Creaţă 8 februarie 2019 Reply

      Multuuuumesc!!!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!