Secretul nu e afară! E în fiecare.



Azi o să vă povestesc despre iubire. Și Dumnezeu. Care-i totuna. Și despre străluciri. Sau…culorile iubirii. Ce culoare are iubirea?
Orice culoare în care soarele strălucește lejer. Și încape tot fără să-i pârâie razele. Când strălucește soarele în culoarea iubirii, pare că i se aude strălucirea. Lic-lic! Doar mintea tace. E singurul moment în care gândirea tace. Nu are nimic să spună. Și, poate, într-un moment de meditație. Deci, în culoare strălucire, în cap…tăcere. Numai în piept ceva se zbate cu putere. Mai că ți-l sparge. Și în stomac milioane de fluturi bat din aripi. Habar nu ai când i-ai înghițit.

heart

Probabil când mintea tăcea în beznă, ochii străluceau cu soarele prins în ei și gura ar fi dat să spună ceva, dar mintea era deja în negură. Pe ușa  gurii au intrat. Acum se zbat toți. Și te ridică în aer. Ușor-ușor. Zici că ești un balon albastru în mâna unui puști la ziua altuia. De nici patru ani. Să-i spunem Sergiu. Și…te ridici. Cu toți fluturii ăia care se zbat în tine. Unii au senzația că au mâncat stele. Le e frică să nu le intre colțurile în piele. Că nu-s planete. Exact acum îl cunoști pe Dumnezeu. Îl recunoști după strălucirea din ochi și felul în care simți lumea. Și cum privești lucrurile. Ei…când dă inima în roșu, exact ca mărul copt, L-ai cunoscut. Când îți întinzi iubirea unui necunoscut sărman, aflat pe-un colț de pat alb, pătat, sărac, în capăt de drum, de alee, într-o cameră cojită de timp, într-o gară…oriunde…oriunde și-n orice moment…când îți întinzi inima ca pe-un covor, fără să aștepți ceva în schimb… atunci L-ai cunoscut pe Dumnezeu. Când rămâi în urmă special, te pune Dumnezeu primul. Tu nici nu știi. Și nici nu ai nevoie. Ești mulțumit că poți să dai. Mulțumirea aceea, spune-i dăruire, are culoarea fericirii. Atunci ai cunoscut iubirea. Să fii în urmă, dar primul. Pentru celălalt și Dumnezeu. Nu da numai celui din sângele tău! Nici celor care-ți sunt aproape. De la aceștia vei avea așteptări mereu. Și ei de la tine. Nu vor vrea să te schimbi. Nici nu te vor recunoaște dacă te-ar caracteriza altcineva. Ei au imaginea lor despre tine. Aceste așteptări aduc dezamăgiri. Și, dacă vrei să vezi și alte culori ale iubirii…dă și celor de la care nu aștepți nimic. Care nu au nevoie decât de puțin. Fărâme de timp. Din timpul tău. Și iubirea ta. Dă! Fă-te sărac! Să vezi atunci bogăție! Aceștia vor vedea în tine ce alții nu au văzut. Ei vor iubi sufletul, aripile tale, inima ta pusă în palmă și dăruită. Asta dăruiești. Inimă. Ei vor umple ce aveai gol. Vor spori. Iubirea e singurul container din care dai și nu se împuținează. Din contră, sporește. Ei nu vor să știe nimic despre tine. Nici despre trecutul tău, nici despre demonii tăi, nici despre lecțiile tale, nici despre premiile și diplomele tale. Despre nimic. Poate unii nici nu mai au lumina ochilor. Te văd cu cea a sufletului. Vor privi în tine cum privește Dumnezeu. Aceea este cea mai frumoasă iubire! Aceea este o strălucire!
Și..mai sunt străluciri frumoase! Culori ale iubirii. Strălucirea din privirea care așteaptă. Exact cum așteaptă un copil părintele în ușa grădiniței. Ați văzut o astfel de privire? O privire univers și un țipăt scurt. De fericire. Strălucirea aceea, din privirea care așteaptă, are culoarea iubirii. Și în aceea îl găsești pe Dumnezeu.

Strălucirea din privirea bunicii mele care așteaptă iaurtul. Cu fructe colorate sau bucăți de ciocolată. Oare îi place și cu ness? La capătul lui sunt eu. Așteaptă într-o lume pictată pe tavan. De n-ar fi pictată acolo, nu ar privi pe fereastră? Când ma aplec spre ea…tresare. Se sperie ca-n lumea vie de pe tavan îi apar eu, toată. Și, pentru o singură secundă ,văd o altă culoare a iubirii în strălucirea ochilor ei. Lic-lic! Și tare îmi e dragă! Sunt zeci de străluciri. Și zeci de culori ale iubirii! De-ați sta să vă gândiți…le-ați recunoaște pe toate. Dați! Sărăciți ca să vă îmbogățiți!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

UA-49381704-1
error: Content is protected !!